tag:blogger.com,1999:blog-17526247566982339662024-03-14T14:00:56.972+02:00Amintirile mele între Bonaparte şi Domeniiloranii 1929-1948, 1957alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.comBlogger41125tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-88720270502974504832010-01-25T21:23:00.001+02:002019-11-23T22:38:07.944+02:00Introducere<div style="text-align: justify;">
Intre Parcul Bonaparte si Parcul Domeniilor s-au petrecut primii 18 ani din viata mea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am fost legat de cele doua case, cea de pe strada Paris in care m-am nascut si in care am mai stat pe parcursul anilor - dominata de autoritatea bunicilor Grunau - si cea de pe Aviator Sanatescu, unde am crescut.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcXJgq2USxePt1zqE2eBbxftJpA1q10bRyilNR6uB8wZad3vevULEkWQpySoyENaAj1DgUOa3s71j27wlfPSimEvhmnGpS2rX0S63BIuEACrSHlpfGNnGLp_zB1j2AZtx0uWQUNAPXmhw/s400/cover.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="293" data-original-width="400" height="234" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcXJgq2USxePt1zqE2eBbxftJpA1q10bRyilNR6uB8wZad3vevULEkWQpySoyENaAj1DgUOa3s71j27wlfPSimEvhmnGpS2rX0S63BIuEACrSHlpfGNnGLp_zB1j2AZtx0uWQUNAPXmhw/s320/cover.jpg" width="320" /></a></div>
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Scoala primara de pe Monetariei si Liceul Titu Maiorescu, strandul si stadionul de la sosea, parcul Herastrau, soseaua Kiseleff si hipodromul, soseaua Jianu cu paradele militare sau plimbarile cu bicicleta cu amicii din liceu sunt reperele dragi ale copilariei mele, retraita cu nostalgie si emotie in randurile de mai jos.<br />
<br />
Radu Mihai Dimancescu<br />
22 ian. 2010</div>
alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-11043824253902245382010-01-23T02:01:00.094+02:002020-04-25T18:26:47.047+03:00Familia. Casa parinteasca<div style="text-align: justify;">
Bunicii din partea mamei, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Grunau">Paul Grunau</a> si Eugenia Eustatiu, s-au casatorit in anul 1893.<br />
<br />
Paul Grunau era nepotul doctorului Johann Georg Andreas von Grunau (1785-1858), nascut in Germania, la Göttingen, stabilit in tara in anul 1812, medic primar al Spitalului Filantropia. <a href="http://www.scumc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=19&Itemid=37">Dr. col. Georg Grunau</a> este intemeietorul si primul comandant (1831-1837) al Spitalului Ostirii, devenit Spitalul Militar Central. Obtine impamantenirea in anul 1857.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXr8D1vXiD6_yfxFsIUvrVB7O4qYz9_vDqfvvQMsAjGNYbmrHZhZsAdPmHgJDcSQw3HV9GK0W4eRfQ97WhDNbCJNQmGWlf0urMZN3sX_ijgnirT4uTCdAFthOB4TgzGG6mSKkyHiEfQlg/s800/portret+Georg+Grunau.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="320" data-original-width="240" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXr8D1vXiD6_yfxFsIUvrVB7O4qYz9_vDqfvvQMsAjGNYbmrHZhZsAdPmHgJDcSQw3HV9GK0W4eRfQ97WhDNbCJNQmGWlf0urMZN3sX_ijgnirT4uTCdAFthOB4TgzGG6mSKkyHiEfQlg/s320/portret+Georg+Grunau.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEie7GGWEX7pkz1PljsT8N085tVZ2XXsV93K7XCZXml0suTVWZpPcWAjBFncwk2fqLqF1TzAegkww8fZci8wjVzVrUC76p5mRMdNOebkAIGFw4QM0bsE3NWkIQ4l1xJoBhEZRnvH9XBpiYJz/s800/18+-+panou+comandanti+Spitalul+Militar.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="280" data-original-width="320" height="280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2UAHItPItVmnWfmGqoh8QPyAcWR-W2fHgJ78T-l4mLTzUAEb4fZlLC46yu8eUlY19FHxRvbL2GpHx0go41UcYuQZhuUUcE7cdWxKu2Qq_8U5ZLdmX61FzWVdfBsACqudB5OjOrD6PgNU/s320/panou+comandanti+Spitalul+Militar.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
Tatal lui Paul Grunau era <a href="http://pontes.ro/ro/divertisment/muzeu/index.php?id=8&i=54">Adolf Georg Grunau</a> (1821-1892), medic la Spitalele Colentina si Coltea, doctor curant al celor mai insemnate familii din capitala si <a href="http://pietreledoamnei.files.wordpress.com/2008/05/pietreledoamneino11.pdf">prieten al revolutionarilor</a> de la 1848 (fratii Bratianu, C.A. Rosseti) si al pictorului <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Rosenthal">Rosenthal</a>.<br />
<br />
Nascut la Valsanesti in anul 1860, Paul Adolf Grunau si-a facut studiile in Germania (liceul la <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Halle,_Saxony-Anhalt">Halle</a> si facultatea de silvicultura la <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Tharandt">Tharandt</a>).<br />
<br />
Intemeietor alaturi de Theodor Pietraru al <a href="http://www.colegiulsilvicbranesti.ro/scurt_istoric.html">Scolii Superioare de Silvicultura de la Branesti</a> (1893), este detasat in Franta pentru un stagiu profesional de un an la <a href="http://docs.google.com/fileview?id=0B8PjNZJXCtK4ZWRmNzM4ZjQtZmRiMi00YmQ4LWFiYjYtMDk4YWU5ZjY1Nzcw&hl=ro">Chambery, in Savoia</a> (sud estul Frantei), ca atasat al Conventiei Forestiere. Aici se naste primul copil, Gabriela (Ella) (1895).<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-AG2W112KNzhCWvqvv3f8FQTUfPUy_PXXf2rM0DMxGeT7WnNeeGzjL_aIfN4zi4Y4N8z4uRPR2_zGGONk4_Ty8DV6MsHgbzTERCncW1WtU_wBnVho6aM73x9pT_cJKsUbB7juOwetwEs/s800/paul+eugenia+grunau.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="320" data-original-width="200" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-AG2W112KNzhCWvqvv3f8FQTUfPUy_PXXf2rM0DMxGeT7WnNeeGzjL_aIfN4zi4Y4N8z4uRPR2_zGGONk4_Ty8DV6MsHgbzTERCncW1WtU_wBnVho6aM73x9pT_cJKsUbB7juOwetwEs/s320/paul+eugenia+grunau.jpg" width="200" /></a></div>
<br />
Revenit in tara, devine profesor in Drept si Legislatie Silvica.<br />
Au mai urmat doi copii, Radu (1898) si Alice (1903).<br />
<br />
<a href="http://bitiel.ro/grunau/arbore/grunau.htm" onclick="window.open('http://bitiel.ro/grunau/arbore/grunau.htm','popup','width=800,height=500,scrollbars=no,resizable=no,toolbar=no,directories=no,location=no,menubar=no,status=no,left=0,top=0'); return false"> <img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5430790108380062258" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDvEeanGXBYhNmUhstgW1f-j5RNhEsAWMZLoAklorRAIIkfLlYztk4s0FtKGRYVK88EJMh55UnI8ADg_Vwzu7xNbcFqEzWeoV-aIZruRPlmIu4CJsToNFHzl1f8l8NI9y7NtyYcJb4Gt8/s400/arbore+grunau.jpg" style="float: left; height: 62px; margin: 0pt 10px 10px 0pt; width: 178px;" /></a><br />
[vezi <a href="http://bitiel.ro/grunau/arbore/grunau.htm" onclick="window.open('http://bitiel.ro/grunau/arbore/grunau.htm','popup','width=800,height=500,scrollbars=no,resizable=no,toolbar=no,directories=no,location=no,menubar=no,status=no,left=0,top=0'); return false">arbore familie</a>]<br />
<br />
<br />
Este numit director la Scoala de Silvicultura de la Branesti, unde in 1902, prin demersuri catre Ministerul de Domenii reuseste sa anexeze Padurea Pustnicul ca teren de studiu si practica.<br />
Publica "Istoricul invatamantului silvic in Romania" (1907) si traduce din germana <a href="https://docs.google.com/fileview?id=0B8PjNZJXCtK4ZTg4ODU0OTMtOGJjNS00N2JhLThkNjMtYmYyODQ1NWU4N2I0&hl=ro">Manual Silvic</a> (1911-1912). Intre 1923 si 1933 este <a href="http://universulenergiei.europartes.eu/istorie/politehnica/1920-1938/">profesor</a> al Catedrei de Administratie Forestiera si Protectia Padurilor in cadrul Scolii Politehnice. Publica numeroase lucrari in revistele de specialitate ale vremii (<a href="https://docs.google.com/fileview?id=0B8PjNZJXCtK4YmM0MGM0NDEtMDZlNC00ODRhLWI0NGItYTYxNDk5MGY5ZTlm&hl=ro">Revista Padurilor</a>, <a href="https://docs.google.com/fileview?id=0B8PjNZJXCtK4MGMwZjNmMDctNDYwYi00ZDMxLTliMTEtZDhlMjgyMTE1YzMw&hl=ro">Viata Forestiera</a>).<br />
<br />
Revenind la anul 1903, Paul Adolf si Eugenia Grunau cumpara trei parcele cumulate pe Aleea arh. Louis Blanc A. (<a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Ministerului_Agriculturii">Palatul Ministerului Agriculturii</a>, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Facult%C4%83%C5%A3ii_de_Medicin%C4%83">Palatul Facultatii de Medicina si Farmacie din Bucuresti</a> si <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_din_Ia%C5%9Fi">Palatul Universitatii din Iasi</a> sunt cateva repere din creatia arhitectului elvetian Louis Blanc de la inceput de veac XX).<br />
<br />
Aici familia Grunau construieste o locuinta dupa tipicul vremii. Casa avea stucaturi exterioare la cornisele hoch-parterului, un pod inalt cu invelitoare din tabla si un atic spre strada. Erau doua fatade principale. Prima, la strada, avea 3 ferestre. Cea laterala, in stanga, era indreptata spre gradina care avea o suprafata apreciabila. In spate, casa era calcan la calcan cu Garajele Leonida.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQHW2yXhLtAacKD-pyEK_bxvGycfZzHTTIxaEBYL1viAhNus192j-hIUGSiTIfip0yw8nTe6_H-LvK3pzIjv13MDCr-DkeiTGcX1d6ZgsIj4Q2aSEy96GtJ2jZvREYkZrp23NES5kqSLQ/s800/casa+strada+paris.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="208" data-original-width="320" height="208" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQHW2yXhLtAacKD-pyEK_bxvGycfZzHTTIxaEBYL1viAhNus192j-hIUGSiTIfip0yw8nTe6_H-LvK3pzIjv13MDCr-DkeiTGcX1d6ZgsIj4Q2aSEy96GtJ2jZvREYkZrp23NES5kqSLQ/s320/casa+strada+paris.JPG" width="320" /></a></div>
<br />
In toamna lui 1916 sotii Grunau impreuna cu cele doua fete, Alice (mama mea peste cativa ani) si Ella, s-au refugiat din Bucuresti la <a href="http://viaradalicella.blogspot.com/">via Radalicella</a> (denumita dupa numele celor trei copii) de la Valea Mieilor/<a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Urla%C5%A3i">Urlati</a>. Bunicul a fost in acea perioada seful Ocolului Silvic de la Verbila de langa Urlati. Fratele mamei, Radu Grunau, face retragerea cu armata romana si il gasim pe frontul din Moldova ca tanar ofiter de cavalerie.<br />
In Bucuresti, la inceputul anului 1918, guvernul lui <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Marghiloman">Marghiloman</a> se straduia sa apere interesele romanesti intr-o capitala ocupata de trupele germane. La via din Valea Mieilor, mama mea care avea 14 ani la inceputul lui 1917, este muscata de un caine turbat. Tata si fiica sunt obligati sa calatoreasca pe calea ferata la Bucuresti, pentru a merge grabnic la Bucuresti pentru <a href="http://www.cantacuzino.ro/ro/?p=17">tratament</a>. Cei doi gasesc casa din Aleea Blanc ocupata de armata germana. Nemtii se poarta totusi ca un ocupant civilizat, sensibilizat ca li se vorbeste intr-o germana pura. Dupa retragerea trupelor germane, familia se reintoarce in capitala. Gasesc casa intacta, fara nici un lucru lipsa.<br />
<br />
M-am nascut in primavara lui 1929 in casa bunicilor mei.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGXr07TzWTG_wQ3U3gUdZRlvJe4E8pSnj_mXphKLHCLOlCRJXrz-bQYHWi0bXJdzKGVADd9_T3YySgwrZxZyTnVbyRJQGC7Cz50OfGW07GUA0yE1OxLeCmH3UbK03Ei2B8sj4jNXNVE5g/s800/alice+radu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="320" data-original-width="236" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGXr07TzWTG_wQ3U3gUdZRlvJe4E8pSnj_mXphKLHCLOlCRJXrz-bQYHWi0bXJdzKGVADd9_T3YySgwrZxZyTnVbyRJQGC7Cz50OfGW07GUA0yE1OxLeCmH3UbK03Ei2B8sj4jNXNVE5g/s320/alice+radu.jpg" width="236" /></a></div>
<br />
Mama, Alice Grunau, il intalnise pe <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Dem._Dim%C4%83ncescu">Ioan Dem. Dimancescu</a>, veteran al primului razboi mondial, capitan de vanatori de munte si absolvent de studii universitare la colegiului YMCA Springfield Massachusetts/USA cu specializarea in educatie fizica.<br />
Mama era prietena cu <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ileana_a_Rom%C3%A2niei">Domnita Ileana</a>, care s-a oferit sa le fie nasa. Pe tata il stia de la activitatile <a href="http://povesteaunuicercetas.blogspot.com/2009/09/clubul-peles-contributia-adusa-miscarii.html">Clubului Sportiv Peles Sinaia</a>, acolo unde el fusese membru fondator si primul presedinte in anul 1923, pana la plecarea la studii la Springfield.<br />
<br />
<a href="http://balcic-si-bran.blogspot.com/2009/09/o-prietenie-frumoasa.html">Prietenia mamei cu Domnita</a> se infiripase pornind de la activitatile <a href="http://balcic-si-bran.blogspot.com/2009/09/asociatia-crestina-femeilor-acf.html">ACF</a>-ului (Asociatia Crestina a Femeilor din Romania), organizatie patronata de <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_a_Rom%C3%A2niei">Regina Maria</a>. La moartea reginei, in anul 1938, Domnita Ileana prelua presedintia de onoare a ACF-ului.<br />
<br />
Atat eu (1929), cat si sora mea Sanda (1934) si fratele meu Vlad (1943) am avut-o pe Domnita Ileana si ca nasa de botez.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGO38qJ1r2xHl0PTB0n-bUccbcvedoAmIlpobNyg0YkpW3OTFKrP1x6-SJFmRqEOjYe-Epb-KiN-d9r69GR4kqZZ5LE2h4KuO9hBQEaIPDcKu4CjxhDn3Zk5hQwCHR8ngF2wJ85JCTuoA/s1600/botez+radu+mihai+dimancescu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="610" data-original-width="900" height="270" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGO38qJ1r2xHl0PTB0n-bUccbcvedoAmIlpobNyg0YkpW3OTFKrP1x6-SJFmRqEOjYe-Epb-KiN-d9r69GR4kqZZ5LE2h4KuO9hBQEaIPDcKu4CjxhDn3Zk5hQwCHR8ngF2wJ85JCTuoA/s400/botez+radu+mihai+dimancescu.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9GuqUXBiR8OKYFX00UZnkuDOXdF7msBBzTJ-AjCl6u3Gpdrn2kass52KeMDLKmBnSUsQR7PMqD_8Fs26drCUDN9hc9pwXqtbXCL4RNBAO5Ll39iSac3bEi_I2UEw4azrOK2bUrYVm1Ug/s800/certificat+botez.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="198" data-original-width="200" height="316" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg9GuqUXBiR8OKYFX00UZnkuDOXdF7msBBzTJ-AjCl6u3Gpdrn2kass52KeMDLKmBnSUsQR7PMqD_8Fs26drCUDN9hc9pwXqtbXCL4RNBAO5Ll39iSac3bEi_I2UEw4azrOK2bUrYVm1Ug/s800/certificat+botez.JPG" width="320" /></a></div>
<br />
Primele mele impresii legate de strada erau asociate cu zgomotele ciudate pe care le auzeam prin ferestrele inalte ale camerei mele. <span style="text-decoration: underline;"><br /></span>Cand am mai crescut si am iesit afara, am inceput sa fac asocierile varstei primelor amintiri. Am realizat ca zgomotele ragusite veneau de la claxoanele vehiculelor mecanice numite automobile de catre cei mari, iar sunetele ritmate erau produse de copitele cailor de la trasuri.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiU1CNHH9SwfoF_uYyGxi6a7auKfAY0VQX1LoPT33Rdb7tyf_sAtmzzb7CNHuqm-cnGTjZFi5BpRg6X4EwFjNN7Cxt_55xZ8x7j2Zx7rCLPzA0kjPN1c2b7J4z8oQRmtKdJn2np3Na78E0/s800/in+curte.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="234" data-original-width="220" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiU1CNHH9SwfoF_uYyGxi6a7auKfAY0VQX1LoPT33Rdb7tyf_sAtmzzb7CNHuqm-cnGTjZFi5BpRg6X4EwFjNN7Cxt_55xZ8x7j2Zx7rCLPzA0kjPN1c2b7J4z8oQRmtKdJn2np3Na78E0/s320/in+curte.jpg" width="299" /></a></div>
<br />
Ne aflam in anul 1931. Pentru a doua zi s-a anuntat vizita Reginei Maria. Intreaga familie s-a mobilizat pentru eveniment. S-a pregatit si un tort garnisit cu bomboane.<br />
La ora anuntata, Regina a venit insotita de Domnita Ileana. Au fost primite de stapana casei, Eugenia (Ginca) Grunau (bunica) si fetele ei, Alice (mama) si Ella Grunau (matusa mea). Cele cinci doamne s-au intretinut pe diverse subiecte si s-a mancat si din tort.<br />
Spre sfarsitul vizitei, Regina s-a adresat catre mine: “Am crezut ca mi-ai lasat si mie o bucatica cu bomboane… Nu mai e nici o bomboana...” La care eu, asa cum mi s-a relatat (eram prea mic ca sa-mi aduc aminte), am scos din gura o bomboana nemestecata prea tare si cu o figura nevinovata i-am intins-o Reginei. Spre uimirea tuturor, Regina a luat bomboana si a mancat-o cu foarte mult calm!</div>
alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-11181008833708132312010-01-23T02:00:00.007+02:002019-11-23T23:24:34.119+02:00Un scurt intermezzo. Casa din strada Braziliei<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: bold;">(1931-1933)</span><br />
<br />
Din cauza intarzierilor tatei (capitanul Ioan (Nelly) Dimancescu) la orele mesei, precum si a altor diferende legate de disciplina rigida germanica a profesorului Grunau, inevitabilul s-a produs. In toamna anului 1931, parintii mei s-au mutat cu chirie intr-un apartament cu doua camere spatioase pe strada Braziliei. Proprietarul era un italian cu o burta imensa, domnul Bardelli. Casa era un duplex bilateral, parter si etaj. Noi locuiam la parterul uneia din unitati. De jur imprejurul cadirii erau trotuare cu dale canelate.<br />
In acest imobil tata mi-a cumparat un automobil mic cu pedale cu care am fost si fotografiat in mai multe ipostaze.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAWLUkA7FNVHVVSoVJL3yFhX0Im7sSwOhGQUpRhLG0-z6zcNtjGKoMnPPilkfnmvIMFKWGjGtab0MX7g4xZ2EQ-ewWlb1imt7xvmkMiyXgJFWVeQaJIUH8N3siXOKaUBnexSDNGKcqveA/s800/cu+masina.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="195" data-original-width="320" height="243" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAWLUkA7FNVHVVSoVJL3yFhX0Im7sSwOhGQUpRhLG0-z6zcNtjGKoMnPPilkfnmvIMFKWGjGtab0MX7g4xZ2EQ-ewWlb1imt7xvmkMiyXgJFWVeQaJIUH8N3siXOKaUBnexSDNGKcqveA/s400/cu+masina.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
Dalele trotuarului au pavat un “bulevard” foarte larg pentru primele mele curse…<br />
Aproape zilnic faceam cu mama drumul de la noua casa, ajungeam pe strada Washington si de aici in strada Paris (noul nume al Aleii Blanc), la casa bunicilor.<br />
<br />
La trei ani am fost internat pentru o operatie de apendicita la Saint Vincent du Paul (Sanatoriul de Maici, devenit spitalul <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Ion_Parhon">Parhon</a> dupa razboi, in 1948). Impresia mea era ca misunau “gargarite” bleu si albastre, dupa culoarea basmalelor pe care le purtau (asa le-am asemanat la varsta mea frageda; erau maicute infirmiere si surori). La operatie mi s-a facut anestezie totala. Se pare ca s-a pus prea mult cloroform si medicul Alex. Cosacescu nu a reusit sa ma mai trezeasca. Mi-au facut manevre de resuscitare un timp, dupa care m-au abandonat. Singura care a perseverat, facandu-mi respiratie artificiala, a fost tanti Octavie Dimancescu, sora tatalui meu. In cele din urma mi-am revenit…<br />
De la aceasta patanie am ramas cu o foarte puternica alergie la substantele medicale. Cu greu puteam sa intru intr-o farmacie.<br />
Tanti Octavie, salvatoarea mea, avea studii de stomatologie la Paris. Fusese maritata pentru cativa ani cu viitorul profesor si academician <a href="http://www.virology.ro/ro/cercetare/viata-stiintifica/stefan-nicolau.html">Stefan Nicolau</a> (fondatorul virusologiei romanesti), care era de o gelozie extrema. Venea neanuntat in pauzele de la cursuri (asistent fiind) si “verifica” hainele din sifonier si spatiul de sub pat cu miscari ample de umbrela, cautand sa strapunga un rival bine camuflat… Dupa ce se asigura ca nu e nimeni, pleca inapoi la cursuri la facultate.<br />
<br />
Dupa ceva timp, tata s-a impacat cu bunicul meu si am revenit in casa din strada Paris la inceputul lui 1933.</div>
alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-32358793794048696452010-01-23T01:59:00.009+02:002020-04-25T18:26:53.050+03:00Planul casei din strada Paris<div style="text-align: justify;">
Asa cum am mai zis, casa avea doar hoch parter, avand 8 camere de locuit. Camerele aveau o inaltime libera de 4,5 metri si dusumelele erau din parchet. Exista apa curenta, canalizare, sobe de teracota in fiecare incapere. In antre-ul mare, central, erau un semineu din metal. Toate sobele functionau cu gaze.<br />
<br />
Ansamblul functional forma in plan un patrat. Spre fundul curtii era amplasat un alt pavilion de dependinte.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghM4FwPgjnxTqGVN7TWXS4H0eYhgUr2UlQQ6-n6LUakvVT4dlRDqAHQYqlbX_XKlxVjhLKwTXlTE7DBZ1V-1gnmJ8F4mY_JVL07PxbChypyOm0d468L_3ZOx3Y7vhqcSUnt1rPqarlnDg/s1600/plan+casa+strada+paris.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="540" data-original-width="720" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghM4FwPgjnxTqGVN7TWXS4H0eYhgUr2UlQQ6-n6LUakvVT4dlRDqAHQYqlbX_XKlxVjhLKwTXlTE7DBZ1V-1gnmJ8F4mY_JVL07PxbChypyOm0d468L_3ZOx3Y7vhqcSUnt1rPqarlnDg/s400/plan+casa+strada+paris.JPG" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
Intrarea principala era pe fatada dinspre gradina. Dupa cateva trepte mozaicate urmau cele doua usi masive de la intrare. Tot ansamblul intrarii era inchis intr-o marchiza metalica.<br />
Dupa intrare, central, urma incaperea principala, antre-ul, prevazut de jur-imprejur cu tamplarie inalta de peste 3 metri, vopsita in alb. Toate usile, mai putin cele de la dependinte erau in patru canate.<br />
Spre strada erau situate trei camere. Primele doua dadeau in antreu. In a treia se ajungea prin camera situata la capatul antre-ului, care era biroul lui Paul Adolf Grunau, o incapere octogonala. Doua din colturi erau suspectate ca avand pereti falsi si ma gandeam cand eram mai mare ca pot adaposti bani sau alte lucruri de pret.<br />
<br />
Prima camera pe dreapta a fost camera lui tanti Ella, unde am locuit si eu in anii de scoala (iernile lui 1941-43 si din 1943 pana in 1947) pe diagonala camerei, intr-un coltar foarte scump amintirilor mele. Biroul din lemn de nuc <span style="font-size: 85%;">[foto], </span>pe care il am si astazi, era al matusii mele.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnK0giMpkNrQzpB25dAC3wbVz_wvJkKA9wQPWM4-d3Q7zkpxQZKAxbAay3IzDgXT4kk7X42O8ycoWpE8q5cQGZGS6AL6z3KYNbreL2z54HkiLhxTLy0oDDpJ1w4MezmD0vRLRFdgESins/s800/birou+ella+grunau.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="233" data-original-width="320" height="291" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnK0giMpkNrQzpB25dAC3wbVz_wvJkKA9wQPWM4-d3Q7zkpxQZKAxbAay3IzDgXT4kk7X42O8ycoWpE8q5cQGZGS6AL6z3KYNbreL2z54HkiLhxTLy0oDDpJ1w4MezmD0vRLRFdgESins/s400/birou+ella+grunau.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
Camera a doua era camera bunicilor mei. Initial tot ei folosisera si a treia camera de la strada.<br />
Din biroul lui Paul Adolf Grunau intrai, cum am spus, in a treia camera de la strada (camera unde m-am nascut si unde am locuit cu parintii mei in primii ani) la dreapta, iar la stanga intrai in sufragerie. Sufrageria se continua spre stanga cu corpul adminstrativ.<br />
<br />
Revenind la antreu, pe stanga exista o camera, comparabila ca dimensiuni cu celelalte. Avea ferestrele la gradina, pe fatada cu intrarea. Aici dormea unchiul meu, Radu Grunau - nenea Radu cum il numeam noi. Biroul sau era dupa a doua usa de la antreu pe stanga, intr-o camera de trecere. Mai departe ajungeai in sufragerie pe o a doua usa de acces.<br />
<br />
La stanga, iesind din sufragerie, strabateai o veranda si era intrarea secundara. In fata pe stanga urma camera servitoarei. A doua era baia. A treia incapere era closet-ul. Pe partea dreapta prima usa dadea in bucataria prevazuta cu un geam pe fatada laterala dreapta, opusa celei cu intrarea. In fine, pe dreapta, vis-à-vis de closet, era o scara cu balustrada din lemn care dadea la unica camera dinspre pod. Toate anexele aveau pe jos mozaic.<br />
Un mare dezavantaj era distanta mare pana la WC si baie. Din acest motiv, fiecare dormitor avea un paravan si o oala de noapte. In baie, pe langa lavoar si cada de baie exista si un lavabou din portelan.<br />
<br />
Exista o pivnita cu arce de bolta, situata numai sub corpul administrativ. Accesul in pivnita se facea doar prin exterior, prin doua capace mari, in plan oblic. Butoaiele mari se umpleau toamna cu vin adus cu carutele de la Via Radalicella, pe ruta Urzicenilor, dupa halte la hanurile de pe traseu. Carutele intrau in curte, lasand pe jos coceni de porumb folositi la fixarea butoaielor.<br />
In apropierea gardului dinspre strada erau doi stalpi care sustineau o tabela pe care erau trecute sortimentele ce se puteau cumpara: vin alb, rosu, vin negru (Bordeaux) si tuica. Poarta era deschisa si nu se punea problema ca ar putea sa intre si persoane cu alte intentii…<br />
Vanzarea produselor era asigurata pe parcursul intregii zile de catre ordonanta militara a lui Radu Grunau. Era incaltat cu papuci si avea un sort alb. Din cand in cand intra in sufragerie pe intrarea secundara si lua registrul. Il aducea inapoi dupa ce nota soiul, cantitatea vanduta si banii incasati.<br />
<br />
In afara de ordonanta militara, serviciile casei erau asigurate de o servitoare care facea piata, seara decontand banii cheltuiti pe baza insemnarilor tinute pe un carnetel.<br />
Pentru treburile de eticheta ale familiei era angajat un “fecior” tanar si politicos, care cunostea oamenii casei si pe invitatii frecventi. Intr-o zi a venit o duba la poarta la noi. Dupa impotriviri a fost saltat. Am aflat ulterior de ce fusese luat. Cu ceva timp in urma fusese muscat de un caine turbat. La scurt timp dupa ce a fost luat de la noi si internat, tanarul a murit.</div>
alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-19876169961049229482010-01-23T01:58:00.023+02:002020-04-25T18:27:10.446+03:00Parcul Bonaparte, istoria strazilor<div style="text-align: justify;">
Tanti Ella, matusa mea, imi povestise ca in copilaria ei de la inceputul secolului XX, strada Paris se numea Aleea Blanc (A) si se termina foarte aproape de casa noastra, imediat dupa intrarea secundara de la Garajele Leonida (intrarea principala se facea si atunci pe Soseaua Jianu, astazi Bulevardul Aviatorilor). Acolo exista o padurice care tinea de Palatul Sturdza si un pavilion administrativ al acestui palat. Pavilionul era in acelasi stil cu palatul: cu don-jonuri, balcoane si turnulete.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: justify;">
Palatul Sturdza era amplasat la intersectia Soselei Bonaparte (Ilie Pintilie, Iancu de Hunedoara) cu Piata Victoria, prin fata lui circuland si tramvaie. Tot in acei ani, capatul aleii Blanc dinspre Piata Confederatiei (actuala Piata Dorobanti) era obturat si el.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijxjcREMBmIb0oFa20AoPeAPbyG3k2cFjzMv7_K_-czFPqxOzZSre784EjXuD70FKwjBUbpg5Kp8UfwQNPO2pxPl0JCa1QjwDHDNvhZW_kVo1B1Lf1JZ46ueCPZbVBVLjCh88hcxA9H_Q/s800/palatul+sturdza.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="206" data-original-width="320" height="257" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijxjcREMBmIb0oFa20AoPeAPbyG3k2cFjzMv7_K_-czFPqxOzZSre784EjXuD70FKwjBUbpg5Kp8UfwQNPO2pxPl0JCa1QjwDHDNvhZW_kVo1B1Lf1JZ46ueCPZbVBVLjCh88hcxA9H_Q/s400/palatul+sturdza.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
In imediata apropiere a Palatului Sturdza, margand pe Bulevardul Bonaparte, pana sa ajungi la “Directia Tramvaiului Vechiu” (primul depou de tramvaie din Bucuresti, actualul depou Victoria, fost Ilie Pintilie), existau doua alei Blanc, A si B.<br />
Aleile porneau perpendicular din soseaua Bonaparte si se uneau intr-un segment comun, o prelungire a Aleeii Blanc A. Aproape de capatul dinspre Piata Victoria al acestui tronson al Aleii Blanc A (care va sta la baza axului strazii Paris de mai tarziu) fusese construita si casa noastra.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj264x4RVABO2q-FvHirBMsFG2iZgp9e1t5Rt0jhYhvofhZLnFuCByuLLKoWtTxSOfbImXvdQLu7p5H9CzFLq_VILWzHtNv8qd5Sefsu5rEjrUQ8gGq_ETYSC1XQn743uoaUytQx34mhFU/s1600-h/plan+aleea+blank+-+1911.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429767085443178146" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj264x4RVABO2q-FvHirBMsFG2iZgp9e1t5Rt0jhYhvofhZLnFuCByuLLKoWtTxSOfbImXvdQLu7p5H9CzFLq_VILWzHtNv8qd5Sefsu5rEjrUQ8gGq_ETYSC1XQn743uoaUytQx34mhFU/s400/plan+aleea+blank+-+1911.jpg" style="display: block; height: 278px; margin: 0px auto; text-align: center; width: 400px;" /></a><br />
Pentru a evita orice confuzie, astazi strada Louis Blanc coincide cu vechea Alee Blanc A (doar primul tronson, cel dinspre Soseaua Bonaparte), fiind paralela cu strada Argentina (fosta Alee Blanc B) si strada Mexic.<br />
<br />
In anii de dupa primul razboi mondial, strada noastra a fost racordata la piata Victoria prin taierea paduricii de langa palat si trasarea pe aliniamentele regasite si astazi. S-au trasat si lotizat si celelalte strazi din jur, care aveau denumiri dupa membri familiei regale (vezi harta 1926). Strada noastra se numea in acei ani Strada Regina Maria.<br />
Circulatia vehiculelor si birjelor dintre cele doua artere (Jianu si Dorobanti) devenise un fapt obisnuit. Mai erau strazile: Principesa Elisabeta, Principele Nicolae, Principele Mircea, Principesa Ileana si Principesa Maria.<br />
<br />
Dupa scurt timp, urmare a unei initiative a Primariei vizand punerea in valoare a statutului politico-diplomatic interbelic, se va trece la denumirile cunoscute si astazi, strazile fiind botezate cu numele capitalelor de tari aliate: Paris, Londra, Washington, Roma, Praga, Belgrad sau ale altor taril neutre prietene: Argentina, Mexic etc.<br />
Strada Paris fosta Blanc, fosta Regina Maria, devine axul principal al noilor strazi, ca o gratulare a invingatoarei principale a tratatului de la Versailles.<br />
Zona cuprinsa intre strada Paris si Soseaua Bonaparte era denumita Parcul Bonaparte. Zona dintre strada Paris si strada Sofia se numea Parcul Filipescu.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIf8HbUVlrPA2JeDmJP8BvflONQB8kNGSIXPP8IWiM4gS_6qJ7jdHhNwbVZmm1bLWMq_1QUynH7yx-iJ8RZGKlzIULvW2y2iLQdDsuEujxkXaJvWT21g5nfGgZ5TxFsjj_dDcpQnQu2gk/s1600-h/harta1926+-+piata+victoriei.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429766932751567522" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIf8HbUVlrPA2JeDmJP8BvflONQB8kNGSIXPP8IWiM4gS_6qJ7jdHhNwbVZmm1bLWMq_1QUynH7yx-iJ8RZGKlzIULvW2y2iLQdDsuEujxkXaJvWT21g5nfGgZ5TxFsjj_dDcpQnQu2gk/s400/harta1926+-+piata+victoriei.jpg" style="cursor: pointer; display: block; height: 304px; margin: 0px auto 10px; text-align: center; width: 400px;" /></a><br />
Ar mai fi de mentionat ca in anul 1937, in spatele palatului Sturdza a inceput constructia unui edificiu care se dorea a adaposti noul sediu al Ministerului Afacerilor Externe, o cladire in forma de E, orientata spre piata, avand patru etaje si terase pe toata lungimea fatadelor. Proiectata de <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Duiliu_Marcu">arh. Duiliu Marcu</a>, era inspirata din grandoarea arhitecturii totalitare (stilul neo-clasicist fascist si nazist). Cladirea a fost terminata in anul 1944.<br />
Palatul Sturdza este demolat in anul 1946, lasand libera perspectiva spre piata a viitoarei Presedintii a Consiliului de Ministri. Cele doua constructii au fost contemporane pentru 3 ani de zile.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOq3XONNdgTcOYu2hvvjJEzrbxGElZXUnmeNkn6IcaNS76P8YRNvEjggLlUOeJ8dFUyZhA04trn6EA2sB9BoQX6kxETjFM2_ERH7Bb0wdnRT_YNp18JjBQGWL4sn8jZ5I_MahEg5ixWgI/s900/palat+sturdza+%252B+consiliu+de+ministri.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="240" data-original-width="400" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOq3XONNdgTcOYu2hvvjJEzrbxGElZXUnmeNkn6IcaNS76P8YRNvEjggLlUOeJ8dFUyZhA04trn6EA2sB9BoQX6kxETjFM2_ERH7Bb0wdnRT_YNp18JjBQGWL4sn8jZ5I_MahEg5ixWgI/s320/palat+sturdza+%252B+consiliu+de+ministri.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<span style="font-size: 85%;">Surse foto:</span><br />
<span style="font-size: 85%;">-palatul Sturdza / www.miculparis.ro</span><br />
<span style="font-size: 85%;">-planul orasului Bucuresti - Editie oficiala 1911 - scara 1:5.000 / www.tramclub.org / rosetti61</span><br />
<span style="font-size: 85%;">-plan oras Bucuresti - scara 1:12.000 / Editura Librariei “Union” / www.tramclub.org / acier</span><br />
<span style="font-size: 85%;">-</span><span style="font-size: 85%;">palatul Sturdza / </span><span style="font-size: 85%;">Willy Pragher, www.landesarchiv-bw.de</span></div>
alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-79250256722440130102010-01-23T01:57:00.001+02:002019-11-23T23:42:49.644+02:00Primele amintiri despre Craciun<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: bold;">(1932)</span><br />
<br />
Craciunul lui 1932 a adus pentru mine, aflat la varsta primelor amintiri, o adevarata revelatie traditionalist-crestina. Aceasta traire a celei mai importante (pentru mine) dintre toate sarbatorile crestine s-a datorat atmosferei plina de mister si de unitate din familia Grunau din acele zile. Pentru tot restul vietii a format o baza spirituala si o conceptie crestina care nu m-a parasit nici in cele mai grele momente ale vietii, mai departe imprimandu-se puternic si in educatia copiilor mei.<br />
<br />
In camerele inalte din strada Paris, toate tapetate si cu stucaturi clasice la tavane, cu sobe de teracota cu modele distincte care emanau caldura zi si noapte, Craciunul aparea plin de mister. Am crezut in Mos Craciun pana in primele clase de liceu, “astupandu-mi” urechile de cate ori colegii mei de varsta vroiau sa clarifice situatia cum ca Mos Craciun nu exista.<br />
<br />
Un brad inalt de peste 4 metri era intotdeauna instalat in fiecare an in aceeasi camera, cea a lui Radu Grunau. Luminatia feerica a lumanarilor nu era formata din becuri electrice, ca astazi. Bradul era impodobit cu lumanari de ceara colorate diferit. Pentru mine camera era incuiata cu doua zile inainte de Craciun. In seara de Ajun, se deschideau brusc usile. Nerabdator, intram sa vad bradul insotit de artificii si de sclipirile globurilor din care mai pastrez cateva si astazi, dupa mai bine de 70 de ani. Dupa sarbatorile magice, Mos Craciun disparea precum venise.</div>
alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-29322783158529566772010-01-23T01:55:00.008+02:002020-04-25T18:27:56.159+03:00Tan-tan-tane<div style="text-align: justify;">
Ma simteam foarte atasat de “tan-tan-tane” (bunicul, asa cum ii ziceam eu) la care patrundeam in fiecare dimineata in biroul mobilat cu o canapea si doua fotolii de piele rosie in fata carora trona un birou foarte vechi la care nu aveam voie sa umblu. Mai era o masuta mica, rotunda si aurita prevazuta cu geamuri laterale unde in permanenta se cuibarea Pisu, o pisica de culoarea snitzelului cum spunea tanti-Ella, matusa mea. Pisu era de fapt un nume generic, folosit de-a lungul anilor pentru toate generatiile de pisici care au urmat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: justify;">
In fiecare dimineata, pe ferestrele deschise ale biroului statea agatata de foraiberele ferestrei camasa pe care trebuia sa o imbrace bunicul, dupa care in mod meticulos urma sa isi aranja butonii la mansete.<br />
<br />
Tan-tan-tane era abonat la aceleasi doua ziare: Dimineata si Adevarul <span style="font-size: 85%;">[foto]</span>. Cititul ziarelor era un tabiet, intre orele 9 si 10 dimineata.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYUTEYdLvIddmJCll_WBdyujfXDKreg4vQWOWqLtMA4YIvdV02mf8xsXWjUXvummGXZaUnbdXAnIyr7HhuwgQG6pWfCL3QWXua73grQcLqjybrL5UONOITW9HZ5sNeSp8-KPvkEVb4lmM/s800/paul+grunau+%2B+adevarul.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="320" data-original-width="223" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYUTEYdLvIddmJCll_WBdyujfXDKreg4vQWOWqLtMA4YIvdV02mf8xsXWjUXvummGXZaUnbdXAnIyr7HhuwgQG6pWfCL3QWXua73grQcLqjybrL5UONOITW9HZ5sNeSp8-KPvkEVb4lmM/s400/paul+grunau+%2B+adevarul.jpg" width="278" /></a></div>
<br />
Pe colturile biroului statea o cutie de tabla cu desene pe care scria Tutun Regal.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7rW1hVvPtruMt5Xk1JqwmhZxKGjGGgfKQK58aN3uCvRdXvc0BN831y1-qUWCTyFz79DGl97kJ3anyiMiRMR4p8aBhA8-0fDidLyR0Cn-HH5WkwjeIvfkh4W3dv-1VgE-CZ1Ax07vj22c/s800/cutie+tutun+regal.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="215" data-original-width="320" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7rW1hVvPtruMt5Xk1JqwmhZxKGjGGgfKQK58aN3uCvRdXvc0BN831y1-qUWCTyFz79DGl97kJ3anyiMiRMR4p8aBhA8-0fDidLyR0Cn-HH5WkwjeIvfkh4W3dv-1VgE-CZ1Ax07vj22c/s320/cutie+tutun+regal.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
Aveam misiunea sa improspatez rezerva de tutun la cateva zile si pentru aceasta, tan-tan-tane ma insarcina sa merg 100 de metri pana la “Capu’ Podului” (denumirea care asimila Piata Victoriei) unde se afla un chiosc metalic si rotund de unde cumparam pretioasa marfa. Am mai vazut acum cativa ani un singur asemenea chiosc, in Cismigiu.<br />
<br />
In Piata Victoriei, de la strada Paris se racordau in ordine: soseaua Jianu, soseaua <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Pavel_Kiselyov">Kiseleff</a>, soseaua Filantropiei, bulevardul Basarab (Titulescu), strada Buzesti, Calea Victoriei, bulevardul Coltei (actualul Lascar Catargiu, fost Ana Ipatescu) si soseaua Bonaparte (actualul bulevard Iancu de Hunedoara, fost Ilie Pintilie).<br />
<br />
Intre soseaua Kiseleff si soseaua Filantropiei era amplasat <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeul_Na%C5%A3ional_de_Istorie_Natural%C4%83_Grigore_Antipa">muzeul Antipa</a>. Tanti Ella, matusa mea era foarte mandra, ca doi ani la rand lucrase la muzeu. Intr-o zi m-a dus si pe mine sa vizitez muzeul. Am avut un sentiment amestecat de curiozitate, groaza si scarba. Am fost impresionat la vederea borcanelor cu serpi si de dimensiunile scheletelor de elefanti sau dinozauri.<br />
<br />
Un pitoresc aparte il aduceau zilnic faetoanele cu produse lactate si branza. Marfa era adusa direct de la producator prin tarani sau gospodari scapatati.<br />
Pe strada Paris isi facea aparitia zilnic o doamna imbracata cu cizme, pantaloni de piele si avand o mutra rasata. Avea in jur de 45 de ani si era o supravietuitoare a revolutiei bolsevice, fosta baroneasa. Acum ajunsese sa vanda lapte. Se numea Marusia Keller si venea cu faetonul cu lapte din Floreasca unde avea o ferma cu vaci. Intra in curte cu pasi hotarati, schitand saluturi discrete pana ajungea sa discute cu tanti Ella, matusa mea, cu care vadea o adevarata simpatie reciproca. Conversatiile lor nu le-am talmacit niciodata fiindca se faceau rapid, intr-o germana fluenta.</div>
alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-74394153776290068222010-01-23T01:55:00.006+02:002019-11-23T23:43:36.908+02:00Dimensiunile “universului” meu<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: bold;">(1933)</span><br />
<br />
In casa din strada Paris am avut parte de o doica numita de mine Nina Buzolina. Era o ardeleanca de varsta a doua, care aducea cu ea farmecul ardelenesc. Incepusem si eu sa vorbesc in dialectul ei: “imbumba-ma!” (inchide-mi nasturii), “dezbumba-ma!”, “dezbaiara-ma!” (dezbraca-ma) etc.<br />
Iesirile noastre la plimbare se margineau la piateta unde strada Paris se intersecteaza cu strazile Argentina si Washington. Aici era o bacanie mare, care pentru mine ara superlativul absolut al perceptiilor.<br />
<br />
Intr-o duminica dupa-masa (in anul 1933) parintii mei au fost invitati de Domnita Ileana la un ceai de ora 5 (five’o’clock) la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Cotroceni">Palatul Cotroceni</a>. De cum m-am dat jos din taxi am fost impresionat de atitudinea si autoritatea lacheului de la palat. La vederea Palatului si a intrarii am exclamat: “Ce mai ditai bacanie!”, facandu-l pe lacheu sa zambeasca ingaduitor.<br />
Cei mari m-au lasat intr-un salon plin cu jucarii, alaturi de copiii Domnitei, Stefan si Minola. Mesele si scaunele erau ciuperci si ciupercute rosii impestritate cu alb.<br />
A fost o seara pe care nu o sa o uit niciodata.</div>
alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-33335869378635128152010-01-23T01:53:00.033+02:002021-11-19T00:47:05.781+02:00Parcul Domeniilor<span style="font-weight: bold;">(1933->)</span><br />
<div style="text-align: justify;">
<br />
Printre membrii familiei Grunau se vorbea tot mai des despre un loc de casa pentru tanara familie Dimancescu. Tatal meu, Ioan Dimancescu, se ducea zilnic sa supravegheze executia lucrarilor. Casa era construita intr-un cartier (Parcul Domeniilor) in care se atribuisera loturi exclusiv functionarilor Ministerului Domeniilor (si Silviculturii). In anii ’20, terenul (parcela 57) fusese daruit ca dota de bunicul meu catre fiica sa, mama mea, Alice Grunau.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8PGvlpSiPl5RCJI8uoIkzyjIEQwssDNWN2p15OVAKIzwlKDMnWS19IcuDhtYxCKE5mL3Y5K6XZGSFSiOXz7SjNiLy_i_TgTcjQ3rTMzbGPiIdtWwrEr2brMJAoDluRaS6_JOLmnKxHCo/s1600-h/plan+domenii.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429769601951919522" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8PGvlpSiPl5RCJI8uoIkzyjIEQwssDNWN2p15OVAKIzwlKDMnWS19IcuDhtYxCKE5mL3Y5K6XZGSFSiOXz7SjNiLy_i_TgTcjQ3rTMzbGPiIdtWwrEr2brMJAoDluRaS6_JOLmnKxHCo/s400/plan+domenii.jpg" style="cursor: pointer; display: block; height: 307px; margin: 0px auto 10px; text-align: center; width: 428px;" /></a>Imi amintesc ca se vorbea ca parintii mei nu avusesera bani, dar fusesera scosi din impas printr-un imprumut respectabil pe care Domnita Ileana il acordase prietenei ei, Sake (Alice, Alice-ache, adica mama). Imprumutul avea sa fie rambursat in rate pana la un moment in care Domnita nu a mai acceptat restituirea imprumutului. Era prin anii ‘40.<br />
<br />
In vara lui 1934 a venit si vremea sa merg cu tata sa-mi arate noua constructie din Sanatescu, de la numarul 50, care era aproape gata. Prima mea intalnire cu cartierul Domeniilor a fost o mare dezamagire. Intrand pe strada noastra am constatat ca pomii plantati la marginea trotuarelor erau o caricatura fata de castanii si stejarii din parcul Bonaparte-Filipescu. Insasi vilele erau mai modeste fata somptoasele cladiri din cartierul unde ma nascusem. Pe terenul Crucii Rosii, unde se va construi <a href="http://www.blogger.com/www.acad.ro/com2006/doc/SpitalEliasVStanescu.doc">spitalul Elias</a>, gard in gard cu noi, era un imens maidan cu gunoaie si resturi care atrageau carduri uriase de ciori. </div>
<div style="text-align: justify;">
Am pasit in noua constructie care respira la modul placut un miros de curatenie si vopsea, specific unui santier in ultima sa faza. Am remarcat inaltimea mica a plafoanelor care imi dadeau impresia ca sarind cumva as putea sa le ating. Aveam sa aflu mai tarziu ca aveau 2,70 metri inaltime fata de cei 4,40 metri ai casei din strada Paris.<br />
<br />
In noul cartier, numai un sfert din terenurile parcelate aveau constructii recente, restul fiind doar terenuri ingradite, cu iarba multa, pascuta de turme razlete de oi pazite de ciobani.<br />
Pe unele locuri virane oamenii isi sapau fundatiile pentru viitoarea locuinta. Pe locurile intravilane si pe strada aviator Nicolae Drossu (peluza centrala) crestea iarba foarte “sanatoasa”. Era cautata tot timpul de catre gospodarii care isi construisera recent case. Taiata in calupuri mici era “transplantata” in noile gradini.<br />
<br />
Incolo, aceleasi servicii auxiliare care deserveau toate cartierele.<br />
Ghiata era adusa in forme mari de la o ghetarie apropiata de langa Depozitul Sanitar.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzyP4gXXDAMYN7lSf3R8l52pOMmM-xyUviuGnNmwgUuO1FGylJeaRja8i3DWHiXk1sxizH5ctlsJcHLZp_GIWUK5bHdPkixmOKdO13ytwJtM3NekIrbwdPnNgRnLRqkL4_hESQ4shMBqg/s600/vanzator+gheata.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="199" data-original-width="200" height="318" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzyP4gXXDAMYN7lSf3R8l52pOMmM-xyUviuGnNmwgUuO1FGylJeaRja8i3DWHiXk1sxizH5ctlsJcHLZp_GIWUK5bHdPkixmOKdO13ytwJtM3NekIrbwdPnNgRnLRqkL4_hESQ4shMBqg/s320/vanzator+gheata.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEij185wQmneUmxbLDc3OJIgHlastmaDFx3BJErg539CYa_BVBFw9SKP4rcGM0SDXbisj0fhr0HfaWKWZ-CDhaBZD1eLSByJaaEc-mEpk3vLcDBsvEiDCQ4qbYl2LTlpicrq2Xea8gfwMLM/s600/negustor+oltean.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="131" data-original-width="200" height="209" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEij185wQmneUmxbLDc3OJIgHlastmaDFx3BJErg539CYa_BVBFw9SKP4rcGM0SDXbisj0fhr0HfaWKWZ-CDhaBZD1eLSByJaaEc-mEpk3vLcDBsvEiDCQ4qbYl2LTlpicrq2Xea8gfwMLM/s320/negustor+oltean.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
Hala pietii era o constructie recenta. Nu existau magazinele de astazi, ci numai butuci enormi din lemn. De-a lungul ei, pe stanga si pe dreapta, macelari in halate albe taiau carnea si isi chemau clientii strigand: “La mine, domnu’ ofiter!” sau “La mine, cucoana!”.<br />
Erau “camioane trase de cai” de la Otto Gagel, Herdan sau Grozavescu care livrau paine si cornuri. O multitudine de olteni pe “bresle”, fiecare cu cobilita lui, isi strigau marfa: “Pui, conita, pui!”<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-pTrEM68xDK0IaD7fgwF8bgHz8x0R1A-aiIxS70rmn-jIrBBzqApwv9VITk_W6VakzzlSP1aKG2jd1Y17942fKr4x4_4RflPv-G7XDEyzULVxLkVqZUIX4nC3K4aHpAhYMkj6MKzBt6I/s600/otto+gagel.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="200" data-original-width="141" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-pTrEM68xDK0IaD7fgwF8bgHz8x0R1A-aiIxS70rmn-jIrBBzqApwv9VITk_W6VakzzlSP1aKG2jd1Y17942fKr4x4_4RflPv-G7XDEyzULVxLkVqZUIX4nC3K4aHpAhYMkj6MKzBt6I/s320/otto+gagel.jpg" width="225" /></a></div>
<br />
Carbunari, vanzatori de peste si vanzatori de gaz care strigau “Gaziu! Gaziu!”. Era gaz pentru combustibil, lampi sau pentru curatenie.<br />
Era o pulsatie a vietii care nu anima, ce-i drept, parcul Filipescu sau Bonaparte.<br />
<br />
Pe la capatul strazii unde din anul 1937 s-a inceput constructia Bisericii Casin treceau vagoanele liniei de tramvaie 3 ale <a href="http://www.ratb.ro/index.php?page=meniu&id_rubrica_meniu=13">STB</a>-ului (Societatea de Tramvaie Bucuresti) inspre Rondul 3 Kiseleff (Piata Presei de azi, fosta Piata Casa Scanteii) unde era situat hipodromul.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwpDXv7Rj_oGYgFN-gWvyVyhoIpJrk2_tuqpGEoCvnKkTUP8p4N_w2n9zbElMPJweY3KY7YncUGPFha1d_vBLVSWjyV2ojwcceRxlKoCX5Y_qEgDA90OCzke6Px8U7Om5plEIRa2qi3NE/s1600-h/harta+1936+-+domeniilor%2Bhipodrom.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429774317785059714" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwpDXv7Rj_oGYgFN-gWvyVyhoIpJrk2_tuqpGEoCvnKkTUP8p4N_w2n9zbElMPJweY3KY7YncUGPFha1d_vBLVSWjyV2ojwcceRxlKoCX5Y_qEgDA90OCzke6Px8U7Om5plEIRa2qi3NE/s400/harta+1936+-+domeniilor%2Bhipodrom.jpg" style="cursor: pointer; display: block; height: 400px; margin: 0px auto 10px; text-align: center; width: 400px;" /></a><a href="http://docs.google.com/fileview?id=0B8PjNZJXCtK4Zjg2ZTAxNzctYTE1NC00YTY1LWIyNmUtODRlNGIzMzlmZjRh&hl=ro" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5430965052468590482" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTkpzSltpCyhIcCqh3K95t3a1ZQjVe3oJJ9MPVFLrD8RavDG6dUH1k1Nnkp4080JnUAMoaYfAy_e5vms6ElDabTpfVkcDQwXL_p4d4XJGHlEee26ylmlm8FV8vSYy5zx_K5a3rYeEkvoc/s200/coperta1.JPG" style="cursor: pointer; float: left; height: 79px; margin: 0pt 10px 10px 0pt; width: 67px;" /></a>La capatul opus al strazii, pana aproape de Piata Domeniilor, ajungea tramvaiul liniei 19 care intorcea “cu spatele” (in dreptul strazii Virgil Plesoianu).<br />
<br />
<br />
<br />
<span color="rgb(102 , 0 , 0)" style="font-size: 85%;">[<- rasfoieste Ghidul Bucurestilor (1935) ] </span><br />
<br />
Prin piata trecea o cale ferata cu o singura linie. Era o linie secundara care venea de la Podul Constanta/Chitila si mergea pe Soseaua Filantropiei, avand de la Piata Domeniilor derivatii pentru Depozitul de Medicamente, Crucea Rosie a Armatei si Institutul Cartografic Militar. La fiecare din aceste institutii existau rampe de descarcare. Cand locomotiva si vagoanele treceau prin piata, un semnal prelung inlatura lumea de pe trotuar. Linia a fost operationala pana in anul 1966. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Terenul casei noastre era ingradit cu garduri din scandura pe laterale (doctorul Angelescu si terenul viran, viitoarea intrare la spital si Depozitul de Medicamente) si in spatele curtii, unde 3 ani mai tarziu, in 1937, s-au construit fundatiile spitalului Elias. In curte aveam un cotet unde se adapostea cainele nostru ciobanesc Ticu. Din cauza cainelui aveam "tensiuni" cu vecina noastra, sotia doctorului Angelescu. Doctorul era alintat si strigat Tico, iar noi ne strigam cainele Ticu… La strada, tocmai atunci se construia un gard mic, din zidarie, de aproape 1 metru inaltime, cu doua intrari pietonale si una auto. Portile erau din lemn. In spatele curtii, pe latura dinspre doctorul Angelescu aveam o magazie care adapostea si cotete de porumbei. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe bulevardul Marasti, fostul bulevard Nou, tramvaiele opreau la statii obligatorii sau facultative. Se mai faceau si exceptii, tributare perioadei de inceput de secol in care tramvaiul se oprea facand semn cu bastonul. Am fost foarte impresionat intr-un rand cand tata a oprit tramvaiul 3 chiar la coltul strazii noastre folosindu-se de sabia de parada (era in uniforma de gala). Mi s-a povestit un episod cand un vatman grabit care pornise tramvaiul avand usile deschise a fost apostrofat pe loc si reclamat de tata (era in perioada in care supraveghea santierul din Sanatescu).<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJpyqm-pFAePQCajUqniftAOm_s2VAO-pxuFJGn8K0UvuLuVYjEB5T8XE780rTGGk7siH9eclGmbAZ2QBtcGeuMGzN0wokqGJ2oi8EuR5jmatuLrXMBb2lU7GuqAjSZnwCQ8EX6qOPhtk/s800/raspuns+sesizare+stb.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="250" data-original-width="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJpyqm-pFAePQCajUqniftAOm_s2VAO-pxuFJGn8K0UvuLuVYjEB5T8XE780rTGGk7siH9eclGmbAZ2QBtcGeuMGzN0wokqGJ2oi8EuR5jmatuLrXMBb2lU7GuqAjSZnwCQ8EX6qOPhtk/s320/raspuns+sesizare+stb.JPG" /></a></div>
<br />
Nu existau semafoare sau treceri pentru pietoni. Tramvaiele 19 si 3 aveau montate pe exterior, la o inaltime mica, clopotei care sunau pentru a atentiona pietonii. De asemenea, tramvaiele aveau montat in fata un gratar. In cazul in care un pieton ar fi cazut pe linie si distanta mica nu ar mai fi permis franarea tramvaiului, gratarul trebuia sa-l preia pe nefericit din fata rotilor. Numai ca in multe cazuri auzisem ca acel gratar il transforma pe nefericit intr-o “sarma” fara viata…<br />
<br />
Tramvaiele aveau in exterior, pe partea frontala, o cutie postala de tabla. Daca te grabeai sa trimiti o scrisoare sau o carte postala, puteai sa o pui “la tramvai”. Cand traseul liniei curente intersecta pe cel al lui 26 (care avea un traseu circular, trecand pe la Gara de Nord), la schimbarea de macaz vatmanul golea cutia postala in cea a lui 26. La statia lui 26 de la gara, continutul cutiei postale cu scrisorile proprii sau colectate pe parcurs de la alte linii era preluat pentru triere de functionari postali ai garii.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo1yUSZksyV_5Gp9f55ywtGEorWhF79YyiKCMEJgQy0VsTOeHQV2X-QfujctgPehA8okpE7EjWnP_qWKZqz2Nx4ZBbaxDmlbTtFV1RNtvnh4AY6hF3kxvjFzAY_Xh1cx2nwzuq2QwsNFE/s800/tramvai+tompson+cu+gratar+si+cp.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="215" data-original-width="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjo1yUSZksyV_5Gp9f55ywtGEorWhF79YyiKCMEJgQy0VsTOeHQV2X-QfujctgPehA8okpE7EjWnP_qWKZqz2Nx4ZBbaxDmlbTtFV1RNtvnh4AY6hF3kxvjFzAY_Xh1cx2nwzuq2QwsNFE/s320/tramvai+tompson+cu+gratar+si+cp.JPG" /></a></div>
<br />
La garnitura fiecarui tramvai, primul vagon, cel motor (Thomson) era clasa I. Vagonul remorca era clasa a II-a. La clasa I, unde erau scaunele opozabile (pentru femei gravide, batrani si bolnavi), sub fereastra era fixat un mic automat cu bomboane Stolwerk sau Tuti-frutti, functionand cu monezi de 2 lei. Taxatorul de la clasa I statea pe locul lui de langa usa de urcare (cea din spate). La clasa a II-a, taxatorul STB-ului nu avea locul lui, umbland volant.<br />
Biletele erau directe (30 bani pentru o ruta) sau corespondente (40 de bani pentru 2 rute convergente si cu limita de timp de o ora la schimbare).<br />
<br />
Pe gardurile dinspre bulevardul Marasti ale spitalului erau lipite unele peste altele afise colorate, reclame de la teatrul de opereta, circ etc. Printre ele se remarcau cele pentru spectacolele lui <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_T%C4%83nase">Constantin Tanase</a> de la Teatrul de revista Savoy (revista Carabus).<br />
<br />
Parcul Domeniilor era deservit si de o linie de autobuze care circula pe traseul Manastirea Antim - Aeroportul Baneasa (linia 31). In perioada anilor ‘30 circulau autobuze moderne tip Renault, care pe perioada campaniei inceputa in 1941 au fost rechizitionate si folosite ca ambulante pe front, pana la casare.<br />
Autobuzele circulau venind din centru pe ruta Piata Victoriei - Soseaua Jianu - Soseaua Herastrau - Arcul de Triumf (fostul Rond II) - Manastirea Casin/Parcul Domeniilor - Hipodromul Baneasa - Aeroportul Baneasa. Returul se facea direct prin Soseaua Kiseleff - Piata Victoriei.<br />
<br />
In clasa a II-a primara mergeam cu autobuzul la Scoala Sfantul Iosif langa catedrala catolica.<br />
Ca un fapt original, STB-ul introdusese pe linia de autobuze cea mai reprezentativa pentru oras (ruta Aeroportul Baneasa - Manastirea Antim) autobuze care soseau in statie in tandem, unul de clasa 1 (Renault) si al doilea de clasa a 2-a (Chevrolet).<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYYH82pgp2pJO8hIB9XdAJYuaaJAnkp-aN7vn-KwIV4dKqxApF-KTGN3Jo1zJiybXNLPMr7Cg9Bi60uSw_LHC0Qaqy8gq9P2PZK9siBVfnzpu-vurGwRACtTl0QWNRn0GqpzcwFDWKf8c/s600/autobuz+chevrolet.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="152" data-original-width="200" height="243" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYYH82pgp2pJO8hIB9XdAJYuaaJAnkp-aN7vn-KwIV4dKqxApF-KTGN3Jo1zJiybXNLPMr7Cg9Bi60uSw_LHC0Qaqy8gq9P2PZK9siBVfnzpu-vurGwRACtTl0QWNRn0GqpzcwFDWKf8c/s320/autobuz+chevrolet.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn1yfxFJuDaP5lop2u3jdsYYWpupuuBlsu9KizJ_VMe240d0OwbrNlShXjH6PsIOXrPY5-RWqrvKCWA2mF2Xqo2qSW3UQQ81vlfYk7VCE0XvMcZlku0Z-XXds2CwT6c_TT5XbPO-LuT-g/s600/autobuz+renault.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="153" data-original-width="200" height="244" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn1yfxFJuDaP5lop2u3jdsYYWpupuuBlsu9KizJ_VMe240d0OwbrNlShXjH6PsIOXrPY5-RWqrvKCWA2mF2Xqo2qSW3UQQ81vlfYk7VCE0XvMcZlku0Z-XXds2CwT6c_TT5XbPO-LuT-g/s320/autobuz+renault.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
Trasurilor erau sub auspiciile muscalilor, eunuci fara exceptie. Toti erau imbracati intr-un fel de sutane negre de catifea raiata si aveau trasuri vascuite, sclipitoare, care iarna se transformau in sanii cu zurgalai colorati. Printre muscali era unul renumit in tot Bucurestiul - Cucu - care imita pasarea cu acelasi nume.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRoKa6urogUAcwHZU8wGE7prmVTqBJwCzv482ggzeKywSTrDNKirsdQhC_Pq1edsEQZ5vY5i5stfwEPNPEylOzkTWrHxdmMcaRL-B8Sk7BWAnU5tKENqOkMZQewP78rdSvpRfOViYKHKg/s800/muscal.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="204" data-original-width="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRoKa6urogUAcwHZU8wGE7prmVTqBJwCzv482ggzeKywSTrDNKirsdQhC_Pq1edsEQZ5vY5i5stfwEPNPEylOzkTWrHxdmMcaRL-B8Sk7BWAnU5tKENqOkMZQewP78rdSvpRfOViYKHKg/s320/muscal.jpg" /></a></div>
<br />
Trasurile incepeau sa decada, fiind inlocuite treptat de taximetre. La Depozitul Sanitar exista o statie in care erau prezente cel putin 2-3 taximetre de tipuri usor demodate: Plymouth, Dodge si Chrysler.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhERdRwf404rn7GMRVG8oay7WTdyDISkaF-83HVl8_qaMplISRxwaPlIwB2yKcBTaoz_dGB2qz9-KzEHkK2oK4ey46eE2heseOjO3LhSvt0nnDbMJeT9wnHQ_Liwf_9pv5i9PLyPXfRUs/s800/sofer+taxi.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="218" data-original-width="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhERdRwf404rn7GMRVG8oay7WTdyDISkaF-83HVl8_qaMplISRxwaPlIwB2yKcBTaoz_dGB2qz9-KzEHkK2oK4ey46eE2heseOjO3LhSvt0nnDbMJeT9wnHQ_Liwf_9pv5i9PLyPXfRUs/s320/sofer+taxi.jpg" /></a></div>
<br />
Trasurile au supravietuit repozitionandu-se ca alternativa de lux, pentru plimbari aristocratice sau romantice.<br />
<br />
<br />
<span style="font-size: 85%;">Surse foto:</span><br />
<div style="text-align: left;">
<span style="font-size: 85%;">-oltean cu fructe (1925) / www.ici.ro</span><br />
<span style="font-size: 85%;">-vanzator de gheata / Ilustratiunea Romana (iulie 1938)</span><br />
<span style="font-size: 85%;">-biscuitii Otto Gagel / 1937 Advertising Romania collection / ioanvictordragan @ www.flickr.com</span><br />
<span style="font-size: 85%;">-harta Transport Bucuresti 1936 / www.tramclub.org</span><br />
<span style="font-size: 85%;">-Ghidul Bucurestilor (1935) / bukresh.blogspot.com</span><br />
<span style="font-size: 85%;">-tramvai cu cutie postala (1932) / www.tramclub.org <- www.landesarchiv-bw.de</span><br />
<span style="font-size: 85%;">-autobuze STB (Renault + Chevrolet) / www.ratb.ro</span><br />
<span style="font-size: 85%;">-sofer taxi si muscal / Ilustratiunea Romana (ianuarie 1933)</span></div>
</div>
alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-38179052618935095432010-01-23T01:52:00.025+02:002011-03-02T13:32:34.394+02:00Cei de-ai casei<div style="text-align: justify;"><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://docs.google.com/fileview?id=0B8PjNZJXCtK4MmRhYjM3MDEtNjYwYS00MmE5LTljNjUtNTE3NzRjZTIxOThj&hl=ro"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 207px; height: 292px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh42FoxK2qcrXYYVUIAGtnlONG4YTPgOvITAQ1OKYvxbaV-DC6NFDgBBZp2_pzIMF1fKhaabaN7wSo82fjNoYASL51QxAX8bmN9229hC3aRcI_I2JxwGPG5tpSfLldxecE7-4A6Kb3EJSQ/s320/cover+carte+de+telefon+1937.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429906715834225874" border="0" /></a>Intre timp, in casa din strada Paris ne frecventau aceleasi figuri obisnuite. Dudu Vlahide, secretar general al Presedintiei Consiliului de Ministri, permanent in orice guvernare de partid, locuia pe strada Argentinei. Avea totdeauna o voce profund ragusita.<br />Mai veneau des Eliza Eustatiu, Ionel si Vica (Florica) Eustatiu, Hermina Carlova, Mitita Eustatiu si tanti Ivona, fiica acestuia. Mai rar venea si tanti Cornelia Eustatiu.<br />Se discuta in jurul unui pahar de tuica de la vie cu branza si masline. Se discuta aprins despre lucruri de familie (partaje etc.)<br /><br />Dintre camarazii lui Radu Grunau de la Regimentul 4 Rosiori Regina Maria, veneau Mouck Sanatescu si Gheorghe Florescu, amandoi baieti de generali, Sandi Anastasescu, iar mai tarziu locotenentul Epure.<br />Citeodata eram rasfatat de tinerele doamne care ii mai faceau cate o vizita unchiului meu: Anicuta Rusescu (fata generalului Rusescu, Dodi Sion (fata profesorului universitar Sion) sau Dina Petrescu.<br /><br />Dupa ce ne-am mutat in casa din Sanatescu, tant-tan-tane si Ginca Grunau/Sel (bunica mea) veneau rar sa ne vada. Tanti Octavie (sora tatei) si Maia (bunica mea, Elena Dimancescu) veneau si ele rar, de la blocul ARO (cel cu cinematograful Patria de astazi), acolo unde matusa mea avea cabinetul si laboratorul dentar.<br />In schimb, tanti Ella, sora mamei, venea cel putin la doua zile. Fiind apropape (locuiau pe Zorileanu, la parterul si la etajul unei vile), veneau des Gutica Grunau (casatorit cu Florica) si Costica Grunau (etern june-prim, membru al Clubului Tinerimea Romana).<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEDXwpIFl58lAxUkXtNth-vt9dBiE0cln-Em_ZcKNrxPVLsWnda8vM7ee-wxS9b7-KPYA596VLKQwej1XbSn1Kl94ODAyAFJ6uy1NI-xiWE8XmClfPbtD-xsPD7HsNS7lM4Fb7cWt9Gxc/s1600-h/casa+sanatescu+-+intrare+terasa.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 143px; height: 211px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEDXwpIFl58lAxUkXtNth-vt9dBiE0cln-Em_ZcKNrxPVLsWnda8vM7ee-wxS9b7-KPYA596VLKQwej1XbSn1Kl94ODAyAFJ6uy1NI-xiWE8XmClfPbtD-xsPD7HsNS7lM4Fb7cWt9Gxc/s320/casa+sanatescu+-+intrare+terasa.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429906807811169474" border="0" /></a>Ca prieteni de familie veneau Gutulescu (ofiter, atasat militar la Tokyo, numit de generalul Antonescu) <span style="font-size:85%;">[foto: primul din dreapta]</span> si Mouck Sanatescu.<br />Mai veneau colegi de ai tatei (de la Cercetasie si mai tarziu de la Strajerie) pentru rezolvarea unor treburi de organizare (discutii, planuri, desfasuratoare pentru defilarea de 8 Iunie de pe stadionul ANEF etc.).<br /><br /><div style="text-align: left;"><span style="font-size:85%;">sursa: Abonatii Telefoane 1937 / memory.loc.gov/ammem</span><br /></div><br /><br /></div>alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-67168800268713643132010-01-23T01:52:00.023+02:002010-03-12T01:44:12.184+02:00Casa din Sanatescu<div style="text-align: justify;"><br />In casa din Sanatescu, la parter era un living mare de 36m2. Mai era bucatarie casei, un WC de servici si camera servitoarei. Ordonanta tatei dormea in spalatoria de la subsol unde era si o chiuveta, camera fiind incalzita cu o soba. O a doua incapere la subsol adapostea lemnele si carbunii pentru iarna.<br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZC_9gXgDPUlC_iE9L_48HJItw6act1zvT0MaMvptQRABygt3knrD-jGEvySregWX43kk1njqtdYWWn2-hf3JRF_V7UNhNjowZ-cxrtvH0GCtaMzTZcY4Vu-oIQZC4ApUgQW7Oo81eJis/s1600-h/plan+arh+peisagist.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 90px; height: 120px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZC_9gXgDPUlC_iE9L_48HJItw6act1zvT0MaMvptQRABygt3knrD-jGEvySregWX43kk1njqtdYWWn2-hf3JRF_V7UNhNjowZ-cxrtvH0GCtaMzTZcY4Vu-oIQZC4ApUgQW7Oo81eJis/s200/plan+arh+peisagist.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5438826038466762370" border="0" /></a>La etaj erau dormitoarele. Al parintilor langa baie si inca unul alaturat unde am stat pana la nasterea sorei mele, Sanda. Din 1935 m-am mutat intr-o camera mai mica care avea ferestrele la strada.<br />Casa avea trei intrari: una principala la strada, una de vara care dadea in veranda din spate si ultima, de servici, spre strada.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJf_kzV4PJ-XwQZXkmNAFoWaU8FQn_EkRAFwHhsgvziRXcxHjr5Rlj3J3oz7hxDsmSnGK46OQpaLUKvpl8sUBIE4ihfMLV_aoNIHhZfhzhsTRmcmSgOnSiSmRoDTbHaJ4j7ohksB2xhO8/s1600-h/casa+sanatescu+%2B+statuie.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 410px; height: 286px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJf_kzV4PJ-XwQZXkmNAFoWaU8FQn_EkRAFwHhsgvziRXcxHjr5Rlj3J3oz7hxDsmSnGK46OQpaLUKvpl8sUBIE4ihfMLV_aoNIHhZfhzhsTRmcmSgOnSiSmRoDTbHaJ4j7ohksB2xhO8/s400/casa+sanatescu+%2B+statuie.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429904137842528626" border="0" /></a><br /><div style="text-align: center;"><span style="font-size:85%;">[foto/1937: Radu Dimancescu, in spatele casei, “calare" pe o sculptura de <a href="http://www.medrea.go.ro/">Cornel Medrea</a>]<br /></span></div><br />Prin conceptia cubista a arhitectului <a href="http://artboom.ro/wiki/arhitectura/arhitecti/creanga-horia">Horia Creanga</a>, autorul proiectului, fatadele erau inversate de la normalitate, dependintele fiind situate spre strada, iar camerele principale spre curte, unde era orientata veranda de la parter si balconul de la etaj.<br />Fatada dinspre curte era orientata pe sud si avea avantajul de a fi mai insorita.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1E7E4R0mZewTc6BZ-mtdhJEY7V2rBO8YU1DKAbaT8UzyCuYuY_14wCnTNQpO9pV1JzRZlIJFqq_Axsca2FEecLrteDhOfyjstLv6QAqycLgaB4KkU_T8LcYoJj-z3o1OMSzPRc2YNkKE/s1600-h/casa+sanatescu+-+e%2Ba%2Bs%2Br.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 199px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1E7E4R0mZewTc6BZ-mtdhJEY7V2rBO8YU1DKAbaT8UzyCuYuY_14wCnTNQpO9pV1JzRZlIJFqq_Axsca2FEecLrteDhOfyjstLv6QAqycLgaB4KkU_T8LcYoJj-z3o1OMSzPRc2YNkKE/s320/casa+sanatescu+-+e%2Ba%2Bs%2Br.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429903450760154258" border="0" /></a><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtLphfK14cM55eOox2rJRrmVAJnbC-YDGaUNC2q0RfuDz1PiM0k6f-soGwoAINICEVpuCg-obivjKpbbA8L6RjUhUjXIkjBtyfB9qkAUG-UlJJHStcAT35eHfPh9RxuYDgYkKZYw0Nqmc/s1600-h/casa+sanatescu+g%2Ba%2Bs.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 205px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtLphfK14cM55eOox2rJRrmVAJnbC-YDGaUNC2q0RfuDz1PiM0k6f-soGwoAINICEVpuCg-obivjKpbbA8L6RjUhUjXIkjBtyfB9qkAUG-UlJJHStcAT35eHfPh9RxuYDgYkKZYw0Nqmc/s320/casa+sanatescu+g%2Ba%2Bs.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429903576353528498" border="0" /></a><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><div style="text-align: center;"><span style="font-size:85%;">[foto stanga: Alice Dimancescu, Gabriela Grunau,<br />Sanda si Radu Dimancescu;<br />foto dreapta: Eugenia Grunau, Alice si Sanda Dimancescu]<br /></span></div><br /></div>alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-65558717851023001202010-01-23T01:51:00.007+02:002010-04-01T00:24:42.061+03:00Nasterea si botezul surorii mele<span style="font-weight: bold;">(1934)</span><br /><div style="text-align: justify;"><br />In 1934, in casa din strada Aviator Sanatescu 50, am avut un eveniment special prin nasterea in decembrie a iubitei mele surioare, Sanda, nasa fiind din nou domnita Ileana. Parintele <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_galaction">Gala </a><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:TonitzaGalaction.PNG"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 131px; height: 158px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbaem8G8cGGVZK1uNIpzfbGRqnub0XCwDTHCtBEHN_jokqfhR66OEkp9oziwsEAW288xzpouydkblbQf8CX5s3fuPlJCdeQLJGYy2VNvEZm_CCAe7PMetvStitx-LCRW-MMja8B0VSs6o/s320/gala+galaction+de+tonitza.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429911843682730482" border="0" /></a><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Gala_galaction">Galaction</a> a oficiat slujba in sufrageria noastra de la parter, unde fusese adus un cazan de botez.<br /><br />Nasterea, petrecuta cu cateva saptamani inainte in dormitorul parintilor de la etaj fusese grea. Cand am intrat in camera mea tot de la etaj, tanti Ella s-a straduit sa-mi distraga atentia de la caznele nasterii de alaturi facandu-mi “papusi” din cartofi copti pe surcele, la gratarul sobei de teracota. Era 14 decembrie.<br /><br /><br /><span style="font-size:85%;">Surse foto:</span><br /><span style="font-size:85%;">-Gala Galaction - portret de Nicolae Tonitza / www.wikipedia.org</span><br /><br /></div>alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-5081613238294738422010-01-23T01:50:00.012+02:002015-12-25T23:16:30.763+02:00Craciunul in Sanatescu<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: bold;">(1934->1947)</span><br />
<br />
Si in casa din Sanatescu 50 am respectat cu sfintenie datinile Craciunului, exceptand inaltimea bradului, silit de tavan sa fie mai scund ca cel din casa bunicilor din strada Paris. Treptat, lumanarile electrice au luat locul celor de ceara.<br />
<br />
Facusem o “compania teatrala”, a noastra. Se numea teatrul “Tobby” si nu a apucat sa faca alte reprezentatii decat cele din casa… Scriam si programe pentru piesele pe care le jucam, oferindu-le invitatilor inainte de reprezentatii.<br />
Debutasem cu piese de lumini si umbre, montate intr-o cutie mare de lemn. Fiecare scena avea decorul ei si o regie de refelectoare cu lumini colorate, realizate si manevrate de Hering Tadeus, regizorul tehnic, un inginer polonez refugiat in Romania, pe care l-am si gazduit la noi in casa. Dupa un timp, Hering Tadeus s-a angajat ca sofer la A.C.F., moment in care s-a si mutat de la noi intr-o garsoniera. Era la dispozitia lui Hanzi Colias, sefa serviciului administrativ. Dupa terminarea razboiului, domnul Tadeus s-a reintors in Polonia, tinand corespondenta cu Ella Grunau, matusa mea.<br />
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieyOSc_1i-niGoPegMr_C0vjI9pXYubEtN1_K0w1sZBZlWayBMS-nlnmaJ1mCQyRDhQwrgDlRPkQ7sfMkKd77CQ0LQXrl2J8Mhtt8RnWUY3nBE8X29Je-D6surSSjV8CcSFL47zEDLlVw/s1600-h/craciun+1.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429914756950972802" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieyOSc_1i-niGoPegMr_C0vjI9pXYubEtN1_K0w1sZBZlWayBMS-nlnmaJ1mCQyRDhQwrgDlRPkQ7sfMkKd77CQ0LQXrl2J8Mhtt8RnWUY3nBE8X29Je-D6surSSjV8CcSFL47zEDLlVw/s200/craciun+1.jpg" style="cursor: pointer; float: left; height: 225px; margin: 0pt 10px 10px 0pt; width: 152px;" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibxKzVHAjqTCzuzLYXuDd6W7_QBA_QgKHfb5I7mHdq-Pig4C_aTfbtIvmhXkfjncThvvchyMQ35iiaEDC24vRAR3_zicSfvZjvOA3UcaPa9hnByaSp8KvYFTCeS8HAg9m_fO2T81nWzpw/s1600-h/craciun+3.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429914933220319842" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibxKzVHAjqTCzuzLYXuDd6W7_QBA_QgKHfb5I7mHdq-Pig4C_aTfbtIvmhXkfjncThvvchyMQ35iiaEDC24vRAR3_zicSfvZjvOA3UcaPa9hnByaSp8KvYFTCeS8HAg9m_fO2T81nWzpw/s200/craciun+3.jpg" style="cursor: pointer; float: right; height: 163px; margin: 0pt 0pt 10px 10px; width: 150px;" /></a>A doua etapa a “companiei” a fost legata de reprezentatiile cu “actori”. De sarbatorile Craciunului, mama monta cu mine, <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBfVCQz-8GH0WXOAb61sLY-FCiEGMfEFFqzG3IHyhP6RkezS1XdW7TyxVmmQbxsgzsRaA4Y66O0aAihIgrnm7A0z-bLvlWsIA8G-fCwEkf7G5Tplftfa5BJ9Iz6nO-Zsf6mEqBlHiEX9E/s1600-h/craciun+2.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429915683825024050" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBfVCQz-8GH0WXOAb61sLY-FCiEGMfEFFqzG3IHyhP6RkezS1XdW7TyxVmmQbxsgzsRaA4Y66O0aAihIgrnm7A0z-bLvlWsIA8G-fCwEkf7G5Tplftfa5BJ9Iz6nO-Zsf6mEqBlHiEX9E/s200/craciun+2.jpg" style="cursor: pointer; float: right; height: 150px; margin: 0pt 0pt 0px 10px; width: 150px;" /></a>Sanda/Teti (sora mea) si Geta (nepoata vieresei Dobrita din Valea Mieilor) scenete pe teme religioase: Nasterea Domnului, Magii la Irod si altele.<br />
<br />
Pe toata durata Craciunului mama ne canta la pian melodii traditionale germane pe versuri romanesti: <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Silent_Night">Stille Nacht, heilige Nacht</a>, <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/O_Tannenbaum">O Tannenbaum!</a>. Pianul fusese daruit mamei de bunicul meu - Paul Grunau - la mutarea noastra in Sanatescu. Mama avea talent pentru pian si voce, fiind mostenita nu de mine sau Sanda, ci de mezinul familiei, Vlad Calin Popescu, care se va naste in vara lui 1943, fiind botezat si el de Domnita Ileana.<br />
<br />
Trebuie mentionat ca pe timpul verilor pline de sentimente patriotice din 1939-40, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_dacian">Ion Dacian</a>, directorul si primul solist al Operetei, a fost chemat in doua randuri la serate patronate de Domnita Ileana si organizate de parintii mei in living-ul de la parterul casei din Sanatescu.<br />
<br /></div>
alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-46515627906396454282010-01-23T01:49:00.002+02:002011-03-29T13:58:37.344+03:00Prima bicicleta<span style="font-weight: bold;">(Craciun 1934-1935)</span><br /><div style="text-align: justify;"><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYe8lshkSpLZnA43yPPkSiGeNFtBmvSI2Mh0kS0Myat-3P0UFEo1CnjJo4Z-d7V4kpO2pldiJohqoXVX4oRlM5KeTZy0IVgf2Pu2hg7o0FZJ8OdnU3A66seMgT0JfPcz_ND58pU2HBReY/s1600-h/bicicleta+ideal.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 159px; height: 193px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYe8lshkSpLZnA43yPPkSiGeNFtBmvSI2Mh0kS0Myat-3P0UFEo1CnjJo4Z-d7V4kpO2pldiJohqoXVX4oRlM5KeTZy0IVgf2Pu2hg7o0FZJ8OdnU3A66seMgT0JfPcz_ND58pU2HBReY/s320/bicicleta+ideal.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429916882948958802" border="0" /></a>La Craciunul din 1934 am primit cadou o bijuterie de bicicleta, marca Ideal. Rosie si plina de accesorii. Cu toate astea, initial am fost deceptionat ca nu primisem o tricicleta, lucru care mi-a lipsit toata copilaria.<br />In primavara lui 1935, tatal meu, imbracat in pantaloni scurti, alergand pe langa bicicleta mea, cu mana pe saua de pe care pedalam, m-a initiat in “ciclism”. Locul era intre Stadionul Kiseleff si intrarea la Strand. Copacii plantati (castanii din fata intrarii la strand) mi-au tinut loc de jaloane, tata conducandu-ma in bucle sau “S”-uri printre ei. Fara sa stiu, tata isi lua din cand in cand mana de pe sa, pana cand, foarte repede, am prins a merge singur.<br /><br /></div>alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-74073955346265125652010-01-23T01:48:00.003+02:002010-03-11T23:51:00.465+02:00Clasa a II-a primara la Sfantul Iosif<span style="font-weight: bold;">(1936-1937)</span><br /><div style="text-align: justify;"><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiibEs9r8egNff0_VB6tpySG8P1RkdVs7pB7kTE0MhFu7Bw0iOY2h_-Mr8ykNms9jg9cVXne5cquikdDCTM6qBU-3Us0BfvTeQOwHBFv9y-IfWlcM7CY0qV1U6iO7Wa1NulbeSBhoV1k5o/s1600-h/ioan+si+radu+dimancescu.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 151px; height: 194px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiibEs9r8egNff0_VB6tpySG8P1RkdVs7pB7kTE0MhFu7Bw0iOY2h_-Mr8ykNms9jg9cVXne5cquikdDCTM6qBU-3Us0BfvTeQOwHBFv9y-IfWlcM7CY0qV1U6iO7Wa1NulbeSBhoV1k5o/s200/ioan+si+radu+dimancescu.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429917656292671362" border="0" /></a>In aceeasi toamna, dupa o prima clasa facuta in particular, am intrat in clasa a II-a la Scoala Primara a Liceului Sfantul Iosif de pe strada Luterana.<br />Profesorii erau in persoana unor bruderi (frati, preoti catolici) si o buna parte din lectii se predau in limba germana. Director era bruder Morandini, italian catolic cu care nu aveam direct de a face, noi avand un singur profesor/bruder pe nume Paulus. In recreatii ne plimbam doi cate doi in circuit inchis in curtea liceului de langa catedrala. Peste hainele noastre “civile” eram imbracati in sorturi negre cu funde rosii si guler alb.<br />Pentru stimularea noastra la invatatura purtam niste grade simbolice (de la sublocotenent pana la general), specifice disciplinei militare. Avansarea se facea printr-un punctaj conform notelor primite, existand baremuri ierarhice. M-am aclimatizat destul de greu fata de colegii mei care frecventasera scoala si in clasa I. Totusi am luat unul din mai multele premii III.<br />La scoala veneam si plecam cu autobuzul 31, insotit de tata <span style="font-size:85%;">[foto]</span><br /><br /></div>alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-54988698895983670392010-01-23T01:47:00.001+02:002013-07-17T14:13:40.100+03:00Sfarsitul lui tan-tan-tane<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: bold;">(1936)</span><br />
<br />
La via noastra din Valea Mieilor, eram in relatii de tandrete cu bunicul meu. Ajunsesem sa-l insotesc la vanatorile efectuatre pe dealuri sau in lunca Cricovului, care atunci era zonal in exploatarea Eforiei Spitalelor Civile (prin doamna Todie, adminstratora domeniului).<br />
In toamna anului 1936 tan-tan-tane a murit rapid in urma unei crize s-a declansate pe cand era la vie. A fost o zi foarte ploioasa incat taximetrul angajat sa-l transporte urgent la Bucuresti a iesit tras de un car cu boi de la casa din vie.<br />
Paul Grunau s-a stins la cateva zile, pe 8 octombrie 1936.<br />
<br /></div>
alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-64614360766868510122010-01-23T01:46:00.014+02:002020-04-25T18:29:52.680+03:00Scoala Primara nr. 30. Mircea Mavriki<span style="font-weight: bold;">(1937-1939)</span><br />
<div style="text-align: justify;">
<br />
La sfarsitul clasei a II-a, tata m-a transferat la Scoala Primara numarul 30 de pe strada strada Monetariei, colt cu soseaua Kiseleff, scoala pe care o facuse si Radu Grunau, unchiul meu. Director (si profesor in clasa a IV-a) mi-a fost un om exceptional, domnul Petrescu, iar profesoara de clasa (a III-a), doamna Bratu.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPftVHmAIGs8OWFYg7ewrifeKGpd7H8q9pc1ovYxs7KOEsH9kCAZhUS4UdPCbI2jgXAJZtzTOE3agWIdSEbhMG4yx7g73dp32Bu16Uew-i9qhoj9_bK6ZropnhqHZ04vjc2BeYiO0V6zI/s1600-h/strajer.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" border="0" height="320" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429918415040913538" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPftVHmAIGs8OWFYg7ewrifeKGpd7H8q9pc1ovYxs7KOEsH9kCAZhUS4UdPCbI2jgXAJZtzTOE3agWIdSEbhMG4yx7g73dp32Bu16Uew-i9qhoj9_bK6ZropnhqHZ04vjc2BeYiO0V6zI/s320/strajer.jpg" style="margin: 0pt 0pt 10px 10px;" width="215" /></a></div>
<br />Eram mai aproape de casa. In fiecare dimineata, ordonanta tatei mai insotea pe Clucerului si pe Kiseleff pana la scoala. Tot el ma astepta si la iesire.<br />
La scoala am dat peste prietenul meu cel mai bun pe care l-am avut de-a lungul vietii. Locuia intr-un apartamant inchiriat la coltul strazii noastre, Aviator Sanatescu, cu Bulevardul Marasti. Tatal lui, pe atunci maiorul Dim. Mavriki, facuse armata si razboiul la aceeasi arma a vanatorilor de munte cu tatal meu. Si culmea coincidentei, Mircea era si el fin al Domnitei Ileana. Mama lui, Vera Asker (suedeza), divortata fiind, il adusese pe unicul ei baiat de la Brasov in Bucuresti.<br />
Mircea se mandrea ca merge la scoala fara ordonanta. Pe drumul de intoarcere poposeam impreuna cu Mircea (eu si cu ordonanta tatei dupa mine…) la libraria Tokyo din Piata Filantropiei, unde DOX-urile (submarinul DOX) cu ilustratii alb-negre erau de mare pretuire. Erau la moda <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Harry_Dickson">Sherlock Holmes si Harry Taxon</a>.<br />
Ne mai cumparam si pocnitori de toate calibrele. Unele le puneam pe linia de tramvai de pe bulevardul Marasti.<br />
<br />
Dupa-amiezele, dupa ce ne faceam lectiile, Mircea Mavriki care isi inchipuia foarte serios ca el este “Vulturul Negru” (personaj din carti), venea sa ne jucam in curtea din Sanatescu 50, pe acoperisul magaziei din spatele casei.<br />
La scoala de pe Kiseleff, practicam un joc al calaretilor, in care fiecare isi avea "calul" lui favorit. Mircea avea un baiat inalt, numit Adrian Spanu, care era calul lui. Iar eu il aveam drept cal pe Anghelut, unul din cei doi baieti refugiati luati de familia doctorului Angelescu in urma foametei din ’37 din Basarabia. Anghelut era mai mic cu doi ani decat Vasia, fratele sau. Nu am mai auzit nimic peste ani de acesti baieti.<br />
<br />
Dintre colegi as vrea sa mai mentionez: Ion Bratu (fiul unei profesoare), Marius Rasidescu, Dan Costescu, premiantul Dan Covaceanu, Eiderman, Serban Budisteanu, Gheorghe Draghia, Mircea Emanoil (baiatul unui comandor de aviatie), Dan Ottulescu, Horia Radulescu (fiul unui inginer si profesor de silvicultura) si Sorin Dumitrescu (stralucit la matematici).<br />
<br />
Iernile, ordonanta ma tragea cu sania pana la scoala. La iesire, mergeam cu colegii mei - venisera si ei cu saniile lor – sa ne dam la vale pe panta prapastiei dintre Kiseleff si Jianu. Ordonanta ma astepta rabdatoare pana cand foamea ma convingea sa-i ascult rugamintile si sa plecam spre casa.<br />
<br />
Cu Mircea, colegi fiind, ne-am reintalnit in <a href="http://balcic-si-bran.blogspot.com/2009/09/la-castel.html">vacantele noastre la Castelul Bran</a>, ca invitati ai Domnitei Ileana, nasa noastra. Atata tot ca el venea mai rar, datorita serviciului mamei sale.<br />
Vera Asker, mama lui Mircea, suferise un accident la ceafa. A trebuit sa renunte la a profesa ca profesoara universitara de educatie fizica si instructoare a copiilor familiei regale (la Cotroceni), devenind secretara, mai tarziu cancelara legatiei suedeze la Bucuresti.<br />
Odata cu inceperea liceului (1939), doamna Asker si Mircea Mavriki s-au mutat pe strada Mexic, paralela cu strada Argentina, in imediata vecinatate a garajelor STB (depoul Bonaparte).<br />
<br />
In clasele a III-a si a IV-a am fost strajer <span style="font-size: 85%;">[foto].</span> La fel si la liceu in primul an, pana in toamna lui 1940. Eram in Cohorta I Galben. Tatal meu era <a href="http://povesteaunuicercetas.blogspot.com/2009/09/strajeria.html">seful Falangei de baieti</a> (toate cohortele din tara). </div>
<div style="text-align: justify;">
Vara mergeam pe stadionul ANEF la manifestatiile de 8 Iunie (ziua Marelui Strajer, Carol al II-lea). O zi pe saptamana (de obicei joi) aveam activitati strajeresti, axate pe cursuri de aparare pasiva. Eram sfatuiti ca in caz de atac sa urinam in batista si sa respiram prin batista umezita pentru a filtra gazele. Am facut si exercitii…</div>
<div style="text-align: justify;">
In vacantele de vara stateam in corturi pe stadionul Tineretului. In curtea din Sanatescu, tata adusese intr-o vara de la Strajerie trei corturi (unul mare, inalt de 2 m; unul mijlociu in forma de con; ultimul cu sectiune trapezoidala) in care pe timpul zilei ma jucam cu Mircea M.</div>
alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-66469463775101033932010-01-23T01:44:00.001+02:002010-01-25T17:49:42.192+02:00Nani-Mai<span style="font-weight: bold;">(1935->1938)</span><br /><div style="text-align: justify;"><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwufp8pIS6WG4tTrGivT_OLIvhAZPhDF5gqNpyG9jRvt5YujDxvdf_a4z0QrSihuwBI-nPCaqbnwrXr532SJJ-_DSZu7YT7qRmXzVx9x405QaKbgG_p3I4JSL3_zWXyXTNNhaY7dbtm6c/s1600-h/nani+mai.JPG"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 176px; height: 251px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiwufp8pIS6WG4tTrGivT_OLIvhAZPhDF5gqNpyG9jRvt5YujDxvdf_a4z0QrSihuwBI-nPCaqbnwrXr532SJJ-_DSZu7YT7qRmXzVx9x405QaKbgG_p3I4JSL3_zWXyXTNNhaY7dbtm6c/s320/nani+mai.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429919149497411778" border="0" /></a>In serile in care mama mea depunea o activitate voluntara la conferinte si cercuri pe teme crestine organizate sub auspiciile A.C.F.-ului (Asociatia Crestina a Femeilor din Romania) si de unde tatal meu o lua acasa la orele 10 seara, eu eram acasa, pazit de Nani-Mai, o studenta in ultimul an. Fara a fi frumoasa, era simpatica si avea un suflet bun.<br />Era componenta a echipei campioane de volley Start Club. Nani-Mai ii ziceam eu, dar numele ei era Jana Dragulanescu. Imi spunea de fiecare data cate o poveste, pana cand, pe nesimtite, se intorceau parintii.<br /><br />Era prin anul 1938, cand dintr-o data, a disparut. Am aflat vestea cea trista, ascunsa la inceput de catre parintii mei. Murise. Nani-Mai fusese o prietena si o studenta buna ca A.C.F.-ista. Era nelipsita din coloniile de vara si atasata de familia noastra. Ma indoiesc ca a fost retribuita. Facea totul dintr-o mare admiratie si simpatie fata de mama.<br /><br />Dintr-o data am devenit foarte tacut si retras. Eram obsedat de disparitia ei, iar zilnic, de cate ori ma gandeam la ea, trageam cate o linie usoara cu creionul pe un perete ascuns dupa usa.<br />Intr-o zi m-am decis sa-i scriu lui Doamne-Doamne. Mi-am asternut pe o hartie ravasul meu in care il rugam sa ma ia la Nani-Mai si pe mine daca nu poate s-o mai readuca pe ea. Am luat hartia, am impaturit-o, m-am urcat pe acoperis si am aninat-o cu o pietricica, in asa fel incat sa fie usor de luat de o pasarica, care intuiam ca o va duce in adancul cerului.<br />Dupa doua-trei zile, mama si tata au inceput sa fie foarte atenti cu mine, iar tata mi-a dat misiunea sa vorbesc cu domnul director Petrescu de la Scoala Primara nr. 30, ca acesta sa-l viziteze neaparat in zilele urmatoare. S-au intalnit si au discutat.<br /><br />La scoala, la putin timp, s-a facut ca la o busculada, fugarind un coleg, sa sparg geamul de la intrarea principala. Am inghetat de frica, stiindu-l foarte sever pe director. Acesta insa m-a chemat, m-a mangaiat parinteste si duios mi-a spus: Se putea intampla oricui! Am intuit imediat ce se intamplase. Parintii gasisera scrisoarea mea dusa de vant undeva in gradina si tacusera fata de mine…<br />De atunci au trecut 70 de ani. In fiecare seara ma rog pentru Nani-Mai.<br /><br />Dupa primul meu sejur de sapte ani de inchisoare politica (1948-54), intorcandu-ma de la canal, intre primele vizite am fost la Bruderi (profesorii frati calugari) la Sfantul Iosif si la profesorul Petrescu de la Scoala Primara nr. 30. M-am bucurat cand l-am vazut in cerdacul casei directoriale. Se pensionase si obtinuse permisiunea sa locuiasca acolo unde muncise o viata intreaga, la doi pasi de scoala sa. Ne-am amintit cum in ultimul an de la primare, facusem la cursuri de aparare pasiva exercitii cu masti de gaze in beciul scolii (primavara lui 1939). Bineinteles, nu am intrat in subiectul intim Nani-Mai.<br /><br /></div>alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-87951924224448479872010-01-23T01:42:00.073+02:002012-03-29T11:47:03.457+03:00La Hipodrom<div style="text-align: justify;"><span style="font-weight: bold;">(1937->1947)</span><br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3qS7pUkion6uipHSmcskc4Bhr0XLvTSa1RAl3ruMZbwb_rMta-dCs1EfJIiwetGFMyNkvGEVhN3BkYbP-IOu2xyfosBLI6qszwY5HDky-2CvldPGhlYv0uGt_FE8FQ-mTlumRV3_Y-GU/s1600-h/harta+1936+-+domeniilor%2Bhipodrom.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 295px; height: 295px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3qS7pUkion6uipHSmcskc4Bhr0XLvTSa1RAl3ruMZbwb_rMta-dCs1EfJIiwetGFMyNkvGEVhN3BkYbP-IOu2xyfosBLI6qszwY5HDky-2CvldPGhlYv0uGt_FE8FQ-mTlumRV3_Y-GU/s320/harta+1936+-+domeniilor%2Bhipodrom.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5430747218480126978" border="0" /></a>Construit intre 1905 si 1908 dupa planurile arhitectului Ioan D. Berindei (avand ca ca sursa de inspiratie celebrul <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Longchamp_Racecourse">Longchamp</a> parzian) hipodromul de la Baneasa a fost o initiativa a Jockey Club.<br /><br />Intrerupte de razboi, cursele se reiau in anii 1919/galop si 1921/trap.<br /><br />Hipodromul de trap Baneasa va fi relansat in 1937 pe un teren al Clubului Calaretilor (fondat in 1912), langa cel de galop.<br />Avea o conceptie moderna, simplist ca arhitectura si incapator.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghuSOksif0Kf27azGysSTaPHCapn_MpA9_LK_P5h1IamO5RzRvBG_irI_9yLuYIK7CcKjSjAHHVL_zLgjDkNdTa2JijQm5natLh8zoky1vJWzLciv7n2q_Jh8chcpAM2R_eNAExtGAUzY/s1600-h/harta+1936+-+hipodrom+floreasca.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 132px; height: 180px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghuSOksif0Kf27azGysSTaPHCapn_MpA9_LK_P5h1IamO5RzRvBG_irI_9yLuYIK7CcKjSjAHHVL_zLgjDkNdTa2JijQm5natLh8zoky1vJWzLciv7n2q_Jh8chcpAM2R_eNAExtGAUzY/s200/harta+1936+-+hipodrom+floreasca.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5430747448560395122" border="0" /></a>Intre 1923 si 1936, trapul cunoscuse o puternica dezvoltare pe Hipodromul de la Floreasca, parasit la reluarea curselor pe Baneasa.<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJldYGG-QiUbbmJZ4VhHpYuG75n_fnNaKWPIdCB7Mb7g85nVJpMsI1IPKjzI2q0ckXsjEboh1w8Q_f_EkRZAsE-gNcQzk6juubz2eMrAqHidUbAwPwCv4imTE8kgPlOUY3sZd9R8hEJzk/s1600-h/derby+galop+1936.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 213px; height: 291px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJldYGG-QiUbbmJZ4VhHpYuG75n_fnNaKWPIdCB7Mb7g85nVJpMsI1IPKjzI2q0ckXsjEboh1w8Q_f_EkRZAsE-gNcQzk6juubz2eMrAqHidUbAwPwCv4imTE8kgPlOUY3sZd9R8hEJzk/s320/derby+galop+1936.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5430747877759646386" border="0" /></a><br /><br /><br /><br /><br />Furnicarul de oameni si animatia exagerata erau caracteristice celor patru zile de curse:<br />-duminica si joi pentru galop<br />-miercuri si sambata pentru trap<br /><br />La hipodromul de galop era specifica moda aristrocratiei si a marii burghezii. Doamnele Bucurestiului isi etalau ultimele tinute si nelipsitul lornion. Domnii se imbracau clasic, uneori chiar in redingota cu joben.<br /><br />Lumea era pestrit imbracata la hipodromul de trap, exceptand premiile principale (Derby-ul si Kilometrul lansat), acolo unde veneau membrii Casei Regale, ai guvernului si ai corpului diplomatic.<br /><br />Accesul era si el diferentiat. La galop lumea venea cu trasuri si automobile, in timp ce in zilele curselor trap se venea mai ales cu tramvaiul si autobuzul. In zilele si la orele de curse functiona si linia H pe traseul: Piata Sfantul Gheorghe-Universitate-Piata Romana-Piata Victoriei-Strand-Hipodrom.<br />Am ajuns prima data la Hipodrom luat de Radu Grunau in 1937 (un an dupa ce trapul revenise din Floreasca). M-a dus sa si pariez la galop. Am mers pe mana lui Roger Vincent (calul nu il mai stiu) la recomandarea unchiului meu. A castigat calul calarit de jockeul englez Jean Gill.<br /><br /><div style="text-align: center;">*<br /></div><br />Caii - armasari si iepe - se nasteau la crescatoriile din jurul capitalei. Mai erau si exemplare pur-sange aduse cu mari sacrificii din strainatate. Hergehelie regala a fost numai pentru cai de galop, avand grajdurile si crescatoriile la Scrovistea.<br /><br />Debutul se facea la varsta de doi ani. Participarea cailor la Derby-ul Roman de trap si galop reprezenta perioada de varf a exemplarului respectiv. Erau admisi numai cai indigeni, pentru a incuraja crescatoriile locale. Varsta normala la care un cal putea sa debuteze la Derby era de trei ani. Prin regulament era permisa o singura participare la Derby.<br /><br />In schimb, “Kilometrul lansat” (cursa de trap), programat o singura data pe an, era deschis tuturor cailor in forma, indigeni sau pur-sange straini.<br />Campioana absoluta era Joppa Hanover, o iapa pur-sange ne-autohtona, cu record de 1,19 min/km. Dupa 23 August, iapa respectiva a fost rapita de catre rusi care au pus-o chiar la caruta ca pretext, scopul real fiind de a o transporta la Moscova unde se reorganiza activitatea turfului sovietic!<br /><br />Printre caii de trap de exceptie se mai remarcau Cliford Hanover, specializat in cursele de fond, si Dexter Hanover (cai frati), specializat in cursele pe distante scurte.<br />De asemenea, de poate vorbi si despre Barbara, reprezentanta formatiei Grajdanescu, ca si pretendentii la postura de leader, fantasticii Avion si Avantika, condusi de Nicolae Cerkasov, ca si colegul de generatie cu Barbara, Danko (adus din Ungaria), condus tot de Cerkasov. Va imaginati ca din Premiile Clasice unde erau programati caii potentiali favoriti, Cerkasov nu putea conduce decat unul din favoritii sai, pe care il preciza cu doua zile inainte de cursa. Cerkasov nu alerga decat in doua curse din zece, dar castiga aproape mereu. Pentru pariuri nu era o mare tentatie, cota lui mica fiind previzibila.<br /><br />Dintre caii de galop am retinut in primul rand pe unii dintre castigatorii de Derby: Motan si Mosquito (frati), SOS, Bastard, Boer Bibi, dar si Ghiaur (multi din armasarii sau iepele pe care le vedeam in program il aveau dat ca tata), Balaur, Cetina, Bien Allez, Bleu de Roi, Cordon Rouge, Covrig.<br /><div style="text-align: center;">*<br /><br /></div>Ca si istoric al trapului, trebuie remarcat ca revolutia bolsevica din 1917 a fost urmata de un exod ideologic, dar si sportiv legat de interesele profesionale ale comunitatii de trap din Rusia.<br />Au venit in Romania antrenori, driveri si prin exceptie, chiar proprietari.<br />Bunaoara contesa E.Benckendorff plecase de la Moscova cu un vagon de cale ferata in care nu incarcase mobila, tablouri sau alte obiecte de pret, ci doar caii ei pur-sange, atat de dragi. La Bucuresti avea sa se stabileasca dupa o incercare nereusita la Constantinopole, unindu-si herghelia si destinul cu ing. Ion Matak (proprietar si mare animator al turfului).<br /><br />Cel mai apreciat driver din lumea trapului era Nicolae Cerkasov (rus "alb"), “le diable rouge”, adus de la Paris. O perioada scurta a fost si angajatul lui Matak, care l-a concediat dupa ce Cerkasov ii facuse avansuri contesei Benckendorff.<br />Ultimul Derby inainte de plecare din nou la Paris a lui Cerkasov a fost castigat cu Fanfara 2.<br /><br />Comunitatea rusa a dat culoare si valoare turfistica in perioada interbelica, stabilind o traditie.<br />Astfel a fost cazul antrenorilor: Terehov (grajdurile Matak-Benckendorff), Crotenko, Brailovski (cu talentatul fiu Andrei B. – leader consacrat si la hipodromul din Ploiesti, cu mult dupa nationalizare…), Nicolai Gaidaev, cu fiul sau Petrica G. (coleg la Ticeul Titu Maiorescu, mai mare cu trei ani), Andreewski (zis Mos Cosciug, cu fiul sau), Jasper Raimer cu fiul sau John R. (junior).<br />In postura de driveri: Sasha Corol (angajatul proprietarului de formatiune Scanavi, administratorul domeniilor Reginei Elisabeta), cu fiul sau Vania, coleg si el la Liceul Titu Maiorescu, alergand la cursele de deschidere.<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_UptHF-NoxXE7yiO8z_UGR0TAXZDfh_d7jDNB7nCoyj1MM6Rwu7jAjRV0-3tgmhLXftCbNkziQmNfijAkkEeDjbi3utReAkm__yT8cxUoRr2vdqxshlZyWe3UXLMIJhZzqgC6c8Puxzc/s1600/driveri.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 0px 0pt; cursor: pointer; width: 270px; height: 236px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj_UptHF-NoxXE7yiO8z_UGR0TAXZDfh_d7jDNB7nCoyj1MM6Rwu7jAjRV0-3tgmhLXftCbNkziQmNfijAkkEeDjbi3utReAkm__yT8cxUoRr2vdqxshlZyWe3UXLMIJhZzqgC6c8Puxzc/s320/driveri.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5541728378815535490" border="0" /></a>Ca driveri indigeni, trebuie sa remarc pe Iosif Szabo, Ionescu-Bordei, Dobrescu (care isi forta prin programarea prea frecventa caii, fiind valoros prin tenacitatea cu care concura la multe alergari). Pe valorosul driver grec Tassopol, zis “Placintarul”. Ca sa termin cu cel mai bun reprezentant al generatiei tinere: Gheorghe Tanase, care s-a impus prin talentul sau de exceptie. A devenit campionul declarat al trapului romanesc (dupa placerea lui Cerkasov).<br />Singurul care ii ridica probleme lui Tanase a fost Mircea Stefanescu, si el elevul antrenorului vienez Grunwald, vecin cu noi pe Sanatescu, la numarul 54.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtDn5hsOvsiP6kYPr9wQLiV6R55GVDpCpNVYhyhvnMlfA9W3W3DFFTcRgJfHNnRoV20iYVxyaWS9XNALUyjtgvgftxcMtLS8R_g6TWtjWqdZrrrFhFAdBKhi5jqWX3pFpW6k1WnuSf-f4/s1600-h/galop.JPG" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 270px; height: 147px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtDn5hsOvsiP6kYPr9wQLiV6R55GVDpCpNVYhyhvnMlfA9W3W3DFFTcRgJfHNnRoV20iYVxyaWS9XNALUyjtgvgftxcMtLS8R_g6TWtjWqdZrrrFhFAdBKhi5jqWX3pFpW6k1WnuSf-f4/s320/galop.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5430748066036188530" border="0" /></a>La galop, jockeii cei mai straluciti erau Roger Vincent (ajunsese sa aiba monta I la grajdurile regale), fratii Jill (William- deosebit de tehnic si sobru, Eduard - venit in 1944 de la Vasovia, un talent autentic dublat de energie si Jean), Aristide Cucu (leader-ul jockey-lor romani), Papadopulos (venit de la Atena), Nicolae Ilinca (prima monta a grajdurilor regale pana la venirea lui Vincent, Ilinca a fost concediat ca urmare a unui mare scandal cu curse trucate), incheind cu Stefan Botescu (frate cu mezinul G. Botescu, care fara sa fie un talent era foarte staruitor, participand la toate cele 8 curse ale programului unei reuniuni).<br />Mai existau printre jockey si alte figuri - Cristea (fost mare campion), Iorga, Tasim si fratii Stoian (recent licentiati ca jockey; ulterior au devenit componenti de baza la cursele internationale de galop programate in strainatate (dupa nationalizare). Sau Crisan, Enescu, Vasile si Ion Hutuleag (frati), Campeanu si altii.<br /><br />Erau antrenori foarte buni in frunte cu Ion Gheorghe (grajdurile Olga Georgescu), Frank Gill (tatal fratilor Gill, jockei si antrenori si ei mai tarziu), William Gill (unul din fii lui F. Gill), A. Romanes (grajdurile regale Scrovistea), Wilson. Alti antrenori de valoare: Verone, Gabor, capitanul Guliano, Gabens, Pinka, Zimmerman, T. Cornea si Ujvari.<br /><br />Printre proprietarii de cai de curse, erau unii mai modesti (pana la trei cai), dupa cum erau unii redutabili care aveau formatiuni de 25 de cai:<br />la galop - grajdurile Regale, hergeliile Moruzzi, I. Schwartz, doamna O. Georgescu, Ottulescu etc., iar la trap - hergheliile Benckendorff-Matak (denumita dupa 23 August – grajdul Odaile), col. Petrovici, Negropontes etc.<br />Dupa o activitate de maximum 12 ani, caii erau trimisi la herghelie ca armasari/iepe de monta.<br /><div style="text-align: center;">*<br /><br /></div><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5k_YWXqylPH99pEo2E4nV8q7biHxVtA_RZ8SpraCFs2C4CPqcF5FxJAC0bKjCPBJJUSmPJWDJOOcamPQp8P4gxdQuL_kb6fh6zk0r4gQLDltvgKLYhReVGcgC90UxJ1_Od8qMQf_37M4/s1600-h/trap+baneasa.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 270px; height: 191px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5k_YWXqylPH99pEo2E4nV8q7biHxVtA_RZ8SpraCFs2C4CPqcF5FxJAC0bKjCPBJJUSmPJWDJOOcamPQp8P4gxdQuL_kb6fh6zk0r4gQLDltvgKLYhReVGcgC90UxJ1_Od8qMQf_37M4/s320/trap+baneasa.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5430748408549427074" border="0" /></a>Vara, <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Sulky">sulky</a>-urile alergau pe roti, ruland pe pista de zgura, iar iarna se alerga pe zapada, cu sulky-urile transformate in sanii.<br />La galop, sezonul era suspendat pe perioada iernii.<br /><br />Intr-o reuniune, erau intre opt si zece curse, fiecare cursa avand premiul I, II si III. Premiul era impartit intre: proprietar, antrenor si jockeu/driver. Cursa de deschidere la o reuniune de trap sau galop era rezervata baietilor de grajd. Suplimentar, dar numai la trap, existau premii de deschidere pentru conducatorii amatori: Zenide, Camarasescu (era si proprietar, fara veleitati, precum Matak), Delaporta, Scanavi.<br /><br />Pentru un premiu/alergare se faceau inscrieri cel putin cu o saptamana inainte, nominalizate prin cal si driver/jockeu. Formatiunea/grajdul puteau sa inscrie doi-trei cai din care ramaneau cel mult 1-2 cai in ziua cursei. De exemplu, herghelia Benckendorff-Matak avea in premiile clasice in ziua alergarii doi cai. Principalul favorit ca performante si forma era condus de driver-ul Matak, proprietar, (pe calul Oslo - de exemplu), iar calul secund (de exemplu Vengo) era condus de cel mai bun driver al sau (angajat).<br />Binomul respectiv, atat la trap cat si la galop, se numea in acceptiunea turfistica “a merge grajd”. In cazul de fata, Matak si Misa Pavlic aveau o strategie dinainte creionata, in care Matak era favoritul formatiunii, iar Pavlic cauta sa-i incurce pe urmaritori.<br /><br /><div style="text-align: center;">*<br /><br /></div><a href="http://docs.google.com/fileview?id=0B8PjNZJXCtK4ODk2NTIzZDgtYjBjYS00Njk4LWIzMmUtNzViZmVhMDY0MGMy&hl=ro" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 186px; height: 271px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuCpcKVfmAftTdo8s-uZkv8ogTHF7C1IdAe_CbK97mlTOQZd0KwMiGu934yuFPvAAtXChZl999BgCLnpFdXxmJkBTxtltAPgqbAWHbc66pRaCPaBSn1y8DQKyjJQZvzgrrW_2bZMy74hM/s320/almanah+trap+1937+-+cover.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5430748723458631762" border="0" /></a>Atat la trap cat si la galop, sansele cailor erau echilibrate prin handicapurile acordate cailor buni in dauna celor mai slabi.<br />Criteriile de acordare a handicapului in alergarea premiului respectiv se faceau in functie de varsta, forma recenta, de situatia medicala si de sumele castigate de la inceputul anului respectiv. Exista o comisie care judeca handicapurile care se acordau publicau din timp. Antrenorul, altul decat driver-ul sau jockeul, alegea pana in ziua alergarii calul care avea cele mai mari sanse (incluzand aici si handicapul stabilit).<br /><div style="text-align: right;"><span style="color: rgb(102, 0, 0);font-size:85%;">[rasfoieste->]</span><br /></div><span style="font-size:85%;"><br /></span>Handicaparea la galop se facea cu greutati, suplimentare celor prin care greutatea jockey-lor se echilibra. Greutatile se plasau sub sa.<br />La trap, driverii nu se cantareau, singurul handicap fiind cel de valoare.<br /><br />La trap, handicaparea concurentilor era stabilita in distante de maximum 160-180 de metri, caii plecand de la linii de start diferite, decalate din 20 in 20 de metri. In fata cailor era situat un cordon elastic care cadea la cea mai mica atingere.<br />Pe parcurs, indiferent de viteza calului, ii era interzis sa galopeze. Prima data driver-ul din sulky primea un avertisment. Trebuia sa reimprime calului imediat cadenta de trap. La o recidiva, calul era descalificat pentru galopuri repetate, fiind condus de driver in afara pistei.<br /><br />Toti caii plecau de la aceeasi linie de start prin ridicarea unui paravan situat pe pista de iarba.<br />Startul era anuntat la statia de amplificare cu vesnica formula: “Alergarea incepe peste 5 minute. Atentiune! 1, 2”, se auzea un zgomot de clopotei (“bing-bang”) pentru avertizarea finala dupa care urma zgomotul de pistol care declansa cursa.<br /><br />Pe programe (trap sau galop), in dreptul calului figurau numele sau, al mamei si al armasarului. Numele calului trebuia sa inceapa cu prima litera din numele iepei.<br />Mai erau trecute: recordul carierei, antrenorul, jockeul si proprietarul.<br />Trebuie mentionat ca la grajdurile mai mari, erau trecuti in program in ordinea valorica descrescatoare, jockeii sau driverii care calareau caii de monta I, II si III.<br /><br />De asemenea, trebuie spus ca fiecare proprietar de formatiune avea culorile si desenul specific imprimat pe echipamentul jockeului/driver-ului (sapca, bluza si pantaloni).<br /><br />La ghiseele hipodromului se paria inainte de fiecare cursa. Pariurile se suspendau cu 10 minute inainte de inceperea cursei.<br />Se putea paria si la agentiile din oras, care erau in numar de circa 8, acestea inchizand pariurile cu o zi inainte.<br /><br />Se putea juca castigator simplu pe alergare, plasat (cel care iesea pe locul 2), event (castigatorii la doua curse consecutive, mai putin premiul de deschidere), martingala (castigatorii la trei curse consecutive: 2, 3 si 4 sau 5, 6 si 7, seriile fiind facute de casa de pariuri). La toate cursele se puteau juca mai multe variante.<br />Referitor la cota pentru castigatorul unei curse, aceasta era 10 lei la care in eventualitatea castigului se adauga un supliment mic daca calul era jucat de toata lumea (ex: 10:11), fiind favorit. Sau un supliment/cota foarte mare daca calul era o gloaba care producea marea surpriza (ex: 10:350).<br />Austriacul era sarea si piperul curselor de trap sau galop. Trebuia sa indici castigatorul de la cursa a 2-a pana la cursa a 8-a sau a 10-a (cate erau programate). Daca aveai 8 castigatori si in ultima cursa nu nimereai castigatorul, biletul nu mai era bun de nimic. Din acest motiv, cei mai slabi de inger, inaintea ultimei alergari, nu mai reuseau sa astepte rezultatul final. Isi vindeau cu o suma destul de apreciabila buletinul, castigator pe linie pana in acel moment. Tranzactiile se faceau direct, nu prin case si banii se plateau pe loc.<br />In situatia in care nu exista nici un buletin castigator, sumele se raportau, putand sa ajunga la valori foarte mari.<br /><br /><img style="margin: 0pt 0pt 0px 10px; float: right; width: 74px; height: 91px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjB8OIFSy0IA8llutPkahiPsFOoeuSa10g2UcLjUQ8-qFYfEofZ_SFkJe6pm-hbcSF0VuKbOo3f5VCG7JhnvpOik02h-ouUz72QlWvzatvhCkH65sHkSlexVTMaUFtNtIwJW-dypco6Uzw/s320/roger+vincent.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5430748936466467106" border="0" />In lumea si atmosfera curselor de galop ce aveau loc joia si duminica, asa cum am mai spus, activau si doi jockey francezi: Roger Vincent, campion al turfului (castigator al Derby-ului Roman in 1936, cu Gorgos) si M. Mullot, alt remarcabil talent francez (castigator si el al Derby-ului in 1937).<br />Vincent era rasfatatul proprietarilor de cai pur-sange, fiind supranumit “cravasa de aur”. In paralel, I.Schwartz, proprietarul lui Socec-Lafayete, il solicitase pentru monta lui de cai si drept simpatie si recunostiinta pentru cursele castigate, Vincent primise in dar mic apartament pe Aleea Alexandru, in Parcul Filipescu.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2293bTlHYUJoqEDHUAx2n1nGY_P6DGr1KGuhA6KeWKuRXlSJUl8EusVtWoLK6otxCiPggUZmaLw0GKW4FoQavZJI2EXw0tUgIDKbmZAbklic0GgCPVdBgI6CfEnKZi3MlJ6J1H-ttK0k/s1600-h/la+burlacu.JPG" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 220px; height: 164px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2293bTlHYUJoqEDHUAx2n1nGY_P6DGr1KGuhA6KeWKuRXlSJUl8EusVtWoLK6otxCiPggUZmaLw0GKW4FoQavZJI2EXw0tUgIDKbmZAbklic0GgCPVdBgI6CfEnKZi3MlJ6J1H-ttK0k/s320/la+burlacu.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5430749071963306066" border="0" /></a>Pe strada Aviator Sanatescu la subsolul casei de la numarul 44, pe acelasi trotuar cu noi, exista o bodega destul de aglomerata, La Burlacu’.<br />In spatiul plin de fum de tigara, cu intrarea convertita dintr-un garaj, isi faceau aparitia Vincent si prietenul sau, Mullot, doua personaje foarte pitoresti chiar si pentru noi, copiii. Primul vorbea o limba romana rudimentara, foarte graseiata. Era perioada lui de glorie si isi traia succesul… Avea obiceiul sa-si deslege limba dupa mai multe paharele de rachiu. Spre interesul asistentei, venita special, facea diverse aluzii la viitorii favoriti din premiile clasice ale zilelor urmatoare (derby-ul de galop, premiul regal, premiul Arcului de Triumf etc.). Ponturile se dovedeau destul de precise, astfel ca Vincent era urmarit cu cea mai mare atentie si cuvintele ii erau sorbite de chibitii pariori, acum tovarasi “dezinteresati” de baut cu cei doi francezi.<br />La fel se intampla si intr-un garaj din strada Barbu Stefenescu Delavrancea, la firma La Baiatu’, unde aceleasi indiscretii se faceau pe taramul trapului. Asta o stiam de la Radu Maiorescu, colegul meu de scoala, domiciliat pe strada Clucerului, vis-à-vis de celebra “La Coana Victorita”.<br /><br />In primavara lui 1945, in urma luptelor dramatice desfasurate la Budapesta, hipodromul capitalei ungare a fost distrus aproape in intregime. Astfel campionul Ungariei la galop, armasarul Martalodz a aparut pe pista de la Baneasa – Galop. Asa a aparut rivalitatea dintre Peris (campionul nostru de pana atunci, armasar din grajdurile regale, calarit de cravasa de aur Vincent) si noul venit din Ungaria, luat in primire de A. Cucu.<br />Astfel, cei doi armasari erau programati la toate premiile clasice, unde infruntandu-se in spectacole celebre au ridicat tribunele de la Baneasa in picioare. Victoriile erau impartite. Pana la urma, Peris a avut un oarecare avantaj.<br /><div style="text-align: center;">*<br /></div><br />Dupa alegerile furate de comunisti (1946), toti jockeii si antrenorii straini sunt fortati sa paraseasca tara.<br />In 1948, dupa abdicarea regelui (1947), grajdurile, hergheliile si toate facilitatile sunt nationalizate.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVy1lDusgji9usuaWBYSD1xDL199NxZ7MQAFfjPajxCxzYwQfzMuxhQSIMgRZd0QvilEyyBEs3IvbAxdQgeMcSWaQGRrAhgKyDLMa1FwxUTZeb2NgzWs0gE2JaXY6WNLVpzZLYZo7SBO8/s1600-h/harta++demolare+hipodrom.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="margin: 0pt 10px 0px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 221px; height: 248px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVy1lDusgji9usuaWBYSD1xDL199NxZ7MQAFfjPajxCxzYwQfzMuxhQSIMgRZd0QvilEyyBEs3IvbAxdQgeMcSWaQGRrAhgKyDLMa1FwxUTZeb2NgzWs0gE2JaXY6WNLVpzZLYZo7SBO8/s320/harta++demolare+hipodrom.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5430749900000210322" border="0" /></a>In 1950, din ratiuni politice si edilitare, noua cladire a Casei Scanteii va ocupa o parte din hipodromul de galop, cursele continuand si in aceste conditii.<br /><br />In 1960, ce mai ramasese din hipodromul de galop si intreg hipodromul de trap sunt demolate pentru a face loc Targului International (actualul Romexpo). Activitatile de trap s-au mutat la Ploiesti unde continua si azi ca traditie, dar in conditii foarte precare.<br /><br />Datele de mai sus, legate de structura organizatorica a alergarilor (premii) si atmosfera generata de curse si pariuri, inclusiv enumararea grajdurilor (crescatori si proprietari), jockey-lor si driverilor sau a antrenorilor sunt rezultatul interesului meu de tanar spectator si mare admirator al curselor de pe Hipodromurile Baneasa, intre anii 1937-1947.<br /><br /><a href="http://docs.google.com/fileview?id=0B8PjNZJXCtK4ZDg1MTgzNmUtNDA3Yi00OTQyLTkyODctYzhjOWY0NTUyYTQ2&hl=ro" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 99px; height: 149px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSQhYzOlCQhldLcEYJ7eSIsG1byBUnuuQa4VPhpjFo8OVl2KTmoyYTTRA3qVvr4-XVsgKNI1QKQVUDF3u0Otdzqwf1jYZWIFjD0Ort_m3XFMefnyKdtGb1rrGqcMfWAgYp79BvTqEF_hI/s200/odinioara+la+baneasa+-+cover.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5430749229617563330" border="0" /></a>Pentru cei care doresc sa patrunda mai mult in lumea romantata a curselor de galop, recomand cu caldura cartea lui Alexandru Grigorescu, Odinioara la Baneasa.<span style="font-size:85%;"><br /></span><div style="text-align: right;"><span style="font-size:85%;"><br /><span style="color: rgb(102, 0, 0);">rasfoieste ->]</span></span><br /></div><span style="font-weight: bold;">citeste si:</span><br /><ul style="font-weight: bold;"><li><a href="http://restitutio-interbellica.blogspot.com/2011/03/aleea-calaretilor.html" target="_blank">Aleea Calaretilor</a></li></ul><br /><br /><span style="font-size:85%;">Surse foto:</span><br /><span style="font-size:85%;">-harta Transport Bucuresti 1936 / www.tramclub.org</span><br /><span style="font-size:85%;">-alergarea derby-ului roman (galop) / Ilustratiunea Romana (iunie 1936)</span><br /><span style="font-size:85%;">-grup de conducatori (1936), prima zi de curse la Baneasa-Trap / Almanahul Trapului (1937)</span><br /><br /><span style="font-size:100%;"><br /><br /></span><div style="text-align: center;"><span style="color: rgb(255, 0, 0); font-weight: bold;font-size:130%;"><span style="color: rgb(0, 0, 0);">Click <span style="color: rgb(255, 0, 0);"><a style="color: rgb(255, 0, 0);" href="http://bonaparte-si-domeniilor.blogspot.com/search?updated-max=2010-01-23T01%3A42%3A00%2B02%3A00&max-results=42">aici</a> </span>pentru afisarea<br /><a href="http://bonaparte-si-domeniilor.blogspot.com/search?updated-max=2010-01-23T01%3A42%3A00%2B02%3A00&max-results=42"><span style="color: rgb(255, 0, 0);">urmatoarelor capitole (19-33)</span></a> !</span><br /></span></div><br /></div>alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-85168939900720321692010-01-23T01:41:00.034+02:002015-12-25T23:46:59.617+02:00Ritmul Bucurestiului. Noaptea, la sosea<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: bold;">(anii '30-1943)</span><br />
<br />
Bucurestiul avea farmecul lui inconfundabil. Avea ceva din relaxarea unei mari metropole si un bun simt determinat nu de de autoritatea statului ci de civilizatia unei clase de mijloc cu valente europene.<br />
<br />
<object height="340" width="430"><param name="movie" value="http://www.youtube-nocookie.com/v/oC074zjlmGQ&hl=en_US&fs=1&rel=0&color1=0x5d1719&color2=0xcd311b&border=1"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube-nocookie.com/v/oC074zjlmGQ&hl=en_US&fs=1&rel=0&color1=0x5d1719&color2=0xcd311b&border=1" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="340" width="430"></embed></object><br />
<br />
Chiar si in anii de inceput ai razboiului (1940-1943), capitala isi urma ritmul boem, intergrand in mod natural prezenta militara germana care facea parte din cotidian. Viata culturala si artistica isi urma ritmul, facand abstractie de razboiul care se desfasura inca departe de noi.<br />
<br />
<object height="340" width="430"><param name="movie" value="http://www.youtube-nocookie.com/v/ShRXp73jMhE&hl=en_US&fs=1&rel=0&color1=0x5d1719&color2=0xcd311b&border=1"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube-nocookie.com/v/ShRXp73jMhE&hl=en_US&fs=1&rel=0&color1=0x5d1719&color2=0xcd311b&border=1" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="340" width="430"></embed></object><br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgW88CF22CmZW4bL0u8zEjpkktF2cpncwnHFPkfZbRBXnQwQXgwd-PsbgYyBQmMpWaXRjIzH6A61kjTnOAueOTz6WB2XKLcPpWBFUT1lCq-JKAxfK0OsQ7Zu18_WJ5VvSDw64sndSpjGBM/s1600-h/bravo+carabus.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429771087732169778" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgW88CF22CmZW4bL0u8zEjpkktF2cpncwnHFPkfZbRBXnQwQXgwd-PsbgYyBQmMpWaXRjIzH6A61kjTnOAueOTz6WB2XKLcPpWBFUT1lCq-JKAxfK0OsQ7Zu18_WJ5VvSDw64sndSpjGBM/s320/bravo+carabus.jpg" style="cursor: pointer; float: right; height: 185px; margin: 0pt 0pt 0px 10px; width: 265px;" /></a>Trupa revistei Carabus a evoluat de la componenta de inceput a anilor ‘30 (Giugaru, Stroe, Groff, Natalita Pavelescu, Lizica Petrescu, Dan Demetrescu, si Giovani) la o formula care ii mai includea treptat si pe prezentatoarea Zizi Serban (actrita cu o verva extazianta), Trestian si Antonescu (cuplu de comici), H. Nicolaide (foarte mucalit), <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Titi_Botez">Titi Botez</a> (faimosul cantaret), Liliana Mihaescu (cantareata, plecata in ’48 cu suita regala a Domnitei Ileana, fiind amanta maiorului Cioarba – administrator delegat al principesei), George Groner (cu un umor debordant). Dupa ’38, am vizionat de mai multe ori spectacolele la sala Savoy.<br />
<br />
<object height="360" width="430"><param name="movie" value="http://www.youtube-nocookie.com/v/UJORYzO9Y1M&hl=en_US&fs=1&rel=0&color1=0x5d1719&color2=0xcd311b&border=1"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube-nocookie.com/v/UJORYzO9Y1M&hl=en_US&fs=1&rel=0&color1=0x5d1719&color2=0xcd311b&border=1" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="360" width="430"></embed></object><br />
<br />
<strong>Constantin Tanase - Cu ce, de ce, pen' ce</strong><br />
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="235" src="http://embed.trilulilu.ro/muzica-diverse/constantin-tanase-cu-ce-de-ce-pen-ce-1" width="400"></iframe> <br />
<br />
<strong>Constantin Tanase - Nu's parale</strong><br />
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="235" src="http://embed.trilulilu.ro/muzica-diverse/constantin-tanase-nu-s-parale-1" width="400"></iframe> <br />
<br />
Textele revistelor erau semnate de Nicolae Cristodulo si Nicusor Constantinescu. Compozitia muzicala ii revenea lui <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Gherase_Dendrino">Gherase Dendrino</a>.<br />
<br />
Specificul Teatrului Tanase era ansamblul de balet si cupletul, al carui ton il dadea genialul Tanase. Mai tarziu, dupa august ’44, de aici i se va trage si sfarsitul. Erau schetch-urile: “De la Nistru pan’ la Don, davai ceas, davai palton! Davai ceas, davai mosie, haraso tovarasie!” sau reactualizatul "Ai-n-ai...dai!”.<br />
<br />
Pe langa spectacolele la care mergeam, cumparam si revistele Cortina si Rampa care prezentau spectacolele, turneele si stiri de can-can.<br />
<br />
La radioul nostru Philips ascultam emisiunea “Ora vesela” unde erau scenete cu celebrii <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Stroe_%C5%9Fi_Vasilache">Stroe si Vasilache</a>.<br />
<br />
<object height="360" width="430"><param name="movie" value="http://www.youtube-nocookie.com/v/cShp77zCfZw&hl=en_US&fs=1&rel=0&color1=0x5d1719&color2=0xcd311b&border=1"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube-nocookie.com/v/cShp77zCfZw&hl=en_US&fs=1&rel=0&color1=0x5d1719&color2=0xcd311b&border=1" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="360" width="430"></embed></object><br />
<br />
<object height="360" width="430"><param name="movie" value="http://www.youtube-nocookie.com/v/TQ6UZ9tOk4Y&hl=en_US&fs=1&rel=0&color1=0x5d1719&color2=0xcd311b&border=1"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube-nocookie.com/v/TQ6UZ9tOk4Y&hl=en_US&fs=1&rel=0&color1=0x5d1719&color2=0xcd311b&border=1" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="360" width="430"></embed></object><br />
<br />
In primavara lui 1943, Radu Grunau venit intr-o scurta permisie in tara ne-a invitat la teatrul de revista Gioconda (al lui <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Vasilescu">Ion Vasilescu</a>) (in spatele Palatului Postei de pe Calea Victoriei, vis-à-vis de CEC) unde se inregistra un mare succes cu “Gioconda Palace” (alte spectacole erau “Gioconda iubeste”, “Gicocondita” si “Femei, femei, femei”). Spre deosebire de Tanase, aici se lansau slagare, majoritatea compuse de Ion Vasilescu. Foarte recent aparuse slagarul nostalgic interpretat de Gica Petrescu: “La Crimeea peste mare, mai dorule, Iti trimit o sarutare” etc., spectacol la care participau: Virginica Romanowsky, Sili Vasiliu, Elisabeta Hentia, Virginica Popescu si junele prim Puiu Serbu, alaturi de George Groner (comic, fost la Tanase). Trebuie sa remarc ca si razboi fiind, restrictiile alimentare nu se simteau, ba din contra. Este adevarat, ca unul din atu-urile anilor de atunci il constituia buna contributie a Transnistriei (guvernata de Alexianu, cel executat pe Valea Plangerii, la Fortul 13 Jilava, alaturi de Maresalul Antonescu si profesorul Mihai Antonescu - fost premier (inainte de Antonescu) si ministru de externe) - teritoriu cuprins intre Nistru si Bug. Pe locul actual al Teatrului National din Piata Universitatii functiona Expozitia Transnistriei (produse alimentare din provincia romaneasca).<br />
<br />
Misiunea militara germana ne invidia. Din solda lor, militarii germani trimiteau pachete alimentare consistente catre familiile ramase departe in tara macinata din ce in ce mai mult de bombardamentele aliate.<br />
<br />
Noaptea devenea adevarata zi de la Piata Victoriei spre Rondul 2 si 3. Pe Kiseleff erau presarate localurile, fiecare cu farmecul lui: “Bufet” (“Doina” de astazi), “Visioiu”, ”Zisu”, “Colonade” (in spatele scolii primare de pe Monetariei), “Colorado” (vis-à-vis de Pictor Mirea) si in mod deosebit “La Coana Victorita”.<br />
Ultimul local era amplasat pe o strada laterala (Clucerului), pozitie care nu ii justifica succesul. Avea ca atractie micii speciali si prezenta personajului cu barba mare, numit mos Astrolog. Batranul lucra ziua la ocheanul de la Cercul Militar, iar seara vindea alune americane “La Coana Victorita”.<br />
<br />
Perechile de indragostiti sau familiile mai excentrice foloseau trasura la moda ca sa mearga in puterea noptii pe la Vila Minovici, fantana Miorita, pana spre Baneasa langa pod, unde functiona restaurantul “Brotaceii”.<br />
Altii mergeau la un local mai izolat, pe alta artera soseaua Jianu, la Bordei, situat la dreapta podului dintre lacuri. Si ani mai tarziu la Pescarus (inainte de stavilarul cu ecluza dintre lacurile Herastrau si Floreasca).<br />
Fiecare gradina de vara avea ringuri de dans si separeuri.<br />
<br /></div>
alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-11967972204019152952010-01-23T01:40:00.001+02:002011-08-09T16:45:17.199+03:00Admiterea la liceu<div style="text-align: justify;"><span style="font-weight: bold;">(1939-1940)</span><br /><br />In toamna anului 1939 am inceput pregatirile cu un meditator la toate materiile de examen. Se numea profesorul Balanescu si era proprietarul unei vile imense din dreptul casei noastre, situata pe strada Constantinescu.<br />Anul urmator am dat admitere (clasa a V-a de azi) si am fost inscris la “Liceul Titu Maiorescu - Scoala de aplicatie a Seminarului Pedagogic Universitar”.<br /><br />Pe vremea aceea, era cel mai sever dintre liceele din capitala. Profesorii considerati elite in domeniul lor erau detasasti si adusi din toata tara. De la <a href="http://www.moisenicoara.ro/despre/istoricComplet">Moise Nicoara</a> din Arad, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Dealu">Manastirea Dealu</a> de langa Targoviste etc. Titulatura de seminar pedagogic venea de la faptul ca majoritatea cursurilor (aproximativ 2/3 din total) erau tinute de profesorii parcticanti, aflati intr-o evaluare continua, la cele mai mari standarde.<br /><br />De la inceputul cursurilor, intocmai ca atunci cand eram in clasa a II-a primara, acolo unde suferisem handicapul unui an precedent facut in particular, am simtit si aici un handicap. Aproape jumatate din cei 40 de baieti veneau de la scoala primara Floreasca, situata pe trotuarul vecin, peste Calea Dorobantilor. Se cunosteau intre ei si aveau deja premiantul care s-a impus si la Titu Maiorescu: Gigi Popp-Sofronie.<br />Pe deasupra era excedentul de severitate adus de fiecare profesor de specialitate, situatie care diferea de scoala primara unde avusesem un singur invatator, domnul Petrescu.<br /><br /></div>alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-53919223463963854272010-01-23T01:38:00.005+02:002014-02-11T23:47:09.650+02:00Automobilism<span style="font-weight: bold;">(1935-1940)</span><br />
<div style="text-align: justify;">
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqiDWUQTqk_1-6MhXA-O9XtmS47YqQWAr-tVwlleFCZiBuwxf8mi1quXnsyOd5ggaMVHxhGMpmF2Kx1ok8-EmKcREwwSYpC0n2cJZ6jNimFREXEl4ghzIMc0LHmV7mpkAE0G9His8acSg/s1600-h/papana.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqiDWUQTqk_1-6MhXA-O9XtmS47YqQWAr-tVwlleFCZiBuwxf8mi1quXnsyOd5ggaMVHxhGMpmF2Kx1ok8-EmKcREwwSYpC0n2cJZ6jNimFREXEl4ghzIMc0LHmV7mpkAE0G9His8acSg/s200/papana.jpg" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5430764951352131986" style="cursor: pointer; float: right; height: 172px; margin: 0pt 0pt 0px 10px; width: 134px;" /></a>Pe vremea anilor ‘35-’40, era o traditie ca recordul de automobile de curse pe ruta Bucuresti-Brasov sa fie atacat succesiv de catre cei doi mari piloti: <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Papan%C4%83">Alexandru Papana</a> <span style="font-size: 85%;">[foto: Papana alaturi de Smaranda Braescu, detinatoarea recordului mondial la saritura cu parasuta]</span> si Budisteanu. Tentativele erau radio-difuzate. In anii ‘35-‘36, inginerul <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Frim">Dudu Frim</a> si acelasi Papana fusesera campioni mondiali la proba de bob la St. Moritz/Elvetia.<br />
<br />
In acelasi timp, la Paris la proba de indemanare intre obstacole jalonate, <a href="http://autoturism.rdslink.ro/ist.htm">Petre Cristea</a>, alt automobilist celebru al Romaniei, castiga premiul de indemanare Europa.<br />
<br />
<br />
<span style="font-size: 85%;">Surse foto:</span><br />
<span style="font-size: 85%;">-coperta Ilustratiunea Romana</span> (octombrie 1931)<br />
<br /></div>
alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-32883808967853702932010-01-23T01:36:00.029+02:002013-04-21T19:39:55.008+03:00Vacantele mele de iarna<b>(1936->1946)</b><br />
<b><br /></b>
<div style="text-align: justify;">
De-a lungul copilariei mele, vacantele de vara le-am petrecut la vie. Tot vara, plecam si cate o luna la Balcic (pana in 1940) si la Bran (pana in 1947), in seriile conduse de mama mea la <a href="http://balcic-si-bran.blogspot.com/">coloniile A.C.F.</a></div>
<div style="clear: left; float: left; margin-bottom: 0em; margin-right: 1em; text-align: justify;">
<div style="font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; text-align: justify;">
<div style="text-align: justify;">
<div style="font-size: 100%;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
</div>
<div style="font-size: 100%;">
<span style="font-family: inherit;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2IWMyEp-d29tOSAVSN8kbJ8soVxgyJ6HzljHs9BieQWJzq8GRxcyk6tSRjU_66HJhdkxPYCFGR7IgRAi04t2lvbqi3YsVmwYTsOCa56h2gdfXcGQlN7P9d36UHMNyStMw7idlwSYX6aU/s1600-h/ski+-+radu+%2B+ioan+dimancescu.JPG" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429925419420390850" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2IWMyEp-d29tOSAVSN8kbJ8soVxgyJ6HzljHs9BieQWJzq8GRxcyk6tSRjU_66HJhdkxPYCFGR7IgRAi04t2lvbqi3YsVmwYTsOCa56h2gdfXcGQlN7P9d36UHMNyStMw7idlwSYX6aU/s320/ski+-+radu+%2B+ioan+dimancescu.JPG" style="cursor: pointer; float: right; height: 316px; margin: 0pt 0pt 0px 10px; width: 238px;" /></a>Incepand cu 1936, in fiecare iarna, in ianuarie, ma duceam cu tatal meu o saptamana la Predeal. Schiam pe Vestea, un poligon de schi cu pante variate ca dificultate, situat peste drum de calea ferata, pe versantul Cioplea, la doi pasi de vila de mai tarziu a Maresalului Antonescu. Eram mandru ca aveam schiurile mele mici. Pantele de la Vestea erau deservite de un schi lift. Deprinderea schiatului era sub controlul unor instructori cu banderola.</span></div>
</div>
<span style="font-family: inherit; font-size: 100%;">Poligonul avea si o trambulina de sarituri, deteriorata si demontata ulterior.</span><br />
<span style="font-family: inherit; font-size: 100%;">De aici in sus, poteca ingusta ducea spre Creasta Cocosului, lasand in dreapta Clabucetul Taurului, care oferea o privire ascendenta, dincolo de sosea, spre culoarul Paraul Rece, avand ca ax automobilistic Drumul Reginei.</span><br />
<span style="font-family: inherit;"><br /></span>
<span style="font-family: inherit; font-size: 100%;">Alteori mergeam la partia Fetifoi, pe stanga soselei nationale. Sau inaintam mai mult printre bornele fostei granite cu Austro-Ungaria, dincolo de Cabana Vanatorilor si Cracanel (carciuma situata pe sosea).</span><br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_8N9HlL4Rs5Tulxs_vLk91B9SWJg16X0egxJbSKLXizI4hp_htcpdLuPNUXT6p_MaK9PiFZu2JMSMDlHMttbzG6BI032OUNtkoQMbnm39gMsBKfy_xG3uWYoKe0Yn5Q5VjFK97XpIGEw/s1600-h/ski+-+constantin+ciocoiu+%2B+radu+dimancescu.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" style="font-family: Georgia, serif; font-size: 100%; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429925734730550818" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_8N9HlL4Rs5Tulxs_vLk91B9SWJg16X0egxJbSKLXizI4hp_htcpdLuPNUXT6p_MaK9PiFZu2JMSMDlHMttbzG6BI032OUNtkoQMbnm39gMsBKfy_xG3uWYoKe0Yn5Q5VjFK97XpIGEw/s320/ski+-+constantin+ciocoiu+%2B+radu+dimancescu.jpg" style="cursor: pointer; float: left; height: 165px; margin: 0pt 10px 10px 0pt;" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbWqZLqYrkRb0myYIH3KVRP1uKUnhL0iQ710Rf_16kp7gRXrzVv6ukWapBVtOTBrOWg3VvmAH6Sni_eEyvYBoEicaMIxhKNXICyNi3jYd0k9ts7JreXtSyXdhaW7ShzZZOL4ReERMAfQo/s1600-h/ski+-+cabana+diham.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" style="font-family: Georgia, serif; font-size: 100%; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429925915186583154" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbWqZLqYrkRb0myYIH3KVRP1uKUnhL0iQ710Rf_16kp7gRXrzVv6ukWapBVtOTBrOWg3VvmAH6Sni_eEyvYBoEicaMIxhKNXICyNi3jYd0k9ts7JreXtSyXdhaW7ShzZZOL4ReERMAfQo/s320/ski+-+cabana+diham.jpg" style="cursor: pointer; float: right; height: 165px; margin: 0pt 0pt 10px 10px;" /></a><br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div style="font-family: Georgia, serif; font-size: 100%; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; text-align: center;">
<span style="font-size: 85%;">[foto stanga: impreuna <a href="http://metropotam.ro/La-zi/2006/12/art7359339939-Sinaia-din-amintiri/">Constantin Ciocoiu</a>, instructor si campion de ski;<br />foto dreapta: cabana Diham, cu acces de pe Drumul Reginei]</span></div>
<br />
<span style="font-size: 100%;">La debutul rascrucii spre Rasnov a Drumului Reginei se afla pe stanga, aproape de Soseaua Nationala, Colegiul National Nicolae Filipescu. Colegiul fusese mutat de la Manastirea Dealul, de langa Targoviste, in urma cutremurului din 1940.</span><br />
<span style="font-size: 100%;">Pe parcursul zilelor geroase, dimineata, inainte de partidele de ski si in amurg, ne desfatam la cofetaria Flagner, renumita pentru delicioasele prajituri si cornuri cu nuca. Cand nu gaseam locuri, mergeam si alaturi, la Ceaki.</span><br />
<br />
Il aveam alaturi de mine pe cel mai bun ghid, tatal meu, militar de cariera. Initiat inainte de primul razboi mondial in tainele muntelui de catre Niculae Bogdan (“Naluca Muntilor” sau “Mos Naluca”), fusese membru al asociatiei "Hanul Drumetilor" (1921-1926), iar mai apoi al "Turing Clubul Romaniei" (1926-1947) <span style="font-size: 100%;">(vezi si <a href="http://docs.google.com/fileview?id=0B8PjNZJXCtK4NTllM2IwOWMtYzkwOS00MzMzLWFkZTAtMThlZDRiNDA4MzAy&hl=ro">A</a><a href="http://docs.google.com/fileview?id=0B8PjNZJXCtK4NTllM2IwOWMtYzkwOS00MzMzLWFkZTAtMThlZDRiNDA4MzAy&hl=ro">nuarul Bucegilor</a>, Sinaia, Editura </span><span style="font-size: 100%;">Sectiei Alpine</span><span style="font-size: 100%;"> a Bucegilor, 1927).</span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKs1q9_KXpdghsDbSzF12DmiFUJ-XgwwQTLEccda4wlQ426WTyUJlUpumZyPHNULLKiDghcQI0N3WeEMUfhtsIwZFg2Ba8-KZQPwbHilPM1z4SAoVcl1NFCKkbKyWWO1j0W5TkiLDgqBoz/s912/hanul%2520drumetilor.JPG" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglNy3cVZfcJQs3fziEDXhsbKAK489V2XMo8vjN_u7giO6DAPpj5XpT4a0yB-EgpK9md0NxETLBe9zZOmbDvBE91iBTTkUVQu9efL7igMAdNGUm3uAhIxXuDd7t3o5pqBnht02RN4zojs3X/s512/legitimatie%2520hanul%2520drumetilor.JPG" style="float: left; height: 120px; margin: 0pt 0px 10px 0pt; width: 90px;" /></a></div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-RlBVfUrcjLQ5yORhz96ZXY1gnRr3Cm_uUuCYSN-4rXhC5brLVldKVaNVKJMAFiDdCiUQhfgnZxR6kmnn-OGZRVP1Z7moGqVyVsTfXT8vch8Ftf6pNeOjB004BtqQ8LnvaRy6wi8Z2t3k/s912/sport%252520-%252520turing%252520clubul%252520romaniei.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 0em; margin-left: 1em;"><img alt="" border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIqqN65qOMuvZxh2pZOMpeOeWsGaXmzhw6j1ACHnSG2kbC8u6uHtPPbfYkRLH8fSpvBrG4oiAySgKgxwHOFExRfjLBdHda39CUkVvklF84ovDONgFOh4hlDkDh7eX6uY84C3uvTAxf9Fgc/s591/sport%2520-%2520legitimatie%2520turing%2520clubul%2520romaniei.JPG" style="height: 120px; margin-top: 0pt; width: 183px;" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj171yWGRyhR8KS0Yi79E4JO3XER8Kwpd9grTuWFgJD8lMMl2r-SgM2yPw1pYZ4hknHmHyT-bUAG_nLXRN86elRsGeNv2cLn0mvXeMXaKFkdtS4mJgYNi_O7BurW3rE2Cs-XwHvDnIGyyxB/s450/insigne%2520TCR.jpg"><img alt="" border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj171yWGRyhR8KS0Yi79E4JO3XER8Kwpd9grTuWFgJD8lMMl2r-SgM2yPw1pYZ4hknHmHyT-bUAG_nLXRN86elRsGeNv2cLn0mvXeMXaKFkdtS4mJgYNi_O7BurW3rE2Cs-XwHvDnIGyyxB/s450/insigne%2520TCR.jpg" style="display: block; height: 120px; margin: 0px auto 10px; text-align: center; width: 97px;" /></a><br />
<div class="" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-size: 16px; text-align: justify;"></span></div>
<div style="text-align: justify;">
Mai era membru al asociatiei "Amicii Predealului" si al "Ski Club Bucuresti".<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1BubpTKht91dCMsCpqjJt5cMLgnMJDcwOfndSSazHEhgWJbUU2UgaXCyMaZd6enzwXIiMxpYl8QJ2D_e0jGo4ZZDzQDfyDOqI_qTYFMFvJxLSgTe_j3YUCd4fYBksyRKBzuDH6QrNYBmE/s300/Amicii%2520Predealului.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 0em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="95" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1BubpTKht91dCMsCpqjJt5cMLgnMJDcwOfndSSazHEhgWJbUU2UgaXCyMaZd6enzwXIiMxpYl8QJ2D_e0jGo4ZZDzQDfyDOqI_qTYFMFvJxLSgTe_j3YUCd4fYBksyRKBzuDH6QrNYBmE/s200/Amicii%2520Predealului.jpg" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgK0G58Gj-ETilsBR-kN2Tkkfc1iU93-oUGhV7jyyh3N7agKZjzaNa5Yx9BZZv8GW2G71epBDFUwkKYdZigcgbnigXwPXLSobFet0mB_0zN4tUWilB7b5ioIUi-qlOkoxCSo58GripySpjB/s912/Ski%2520Club%2520Bucuresti.JPG" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 0em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="130" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDeJ6ISRmyvmA15NsG06zIMQE5zWDCS75UuU3H8bz1yfMXTd2gBJdLPIYaJsE0C7GBK0Fuw37L0k3WCCylLlpHUrJQxE9G2iCEhYumwu5Ab6k9W3JqOD_owmLx3r6dLTMb_wb7qdgbaxt8/s200/SCB.jpg" width="220" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPj7W0B4n8Sq2fzRXTFULTFWIEA-FXqPePcM_gcmPqnie6EtlSnA6ShsdEIzhU-ey2LBAF4hYkqOFHVK63LIVlxuG52RU2gSPH0BeiVSX1zdisIH5sVyeY6LeqVrPG79m_5JD1ETqnrq8G/s300/insigna%2520Ski%2520Club%2520Bucuresti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="70" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPj7W0B4n8Sq2fzRXTFULTFWIEA-FXqPePcM_gcmPqnie6EtlSnA6ShsdEIzhU-ey2LBAF4hYkqOFHVK63LIVlxuG52RU2gSPH0BeiVSX1zdisIH5sVyeY6LeqVrPG79m_5JD1ETqnrq8G/s300/insigna%2520Ski%2520Club%2520Bucuresti.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: start;">
</div>
<div style="text-align: start;">
<div class="separator" style="clear: both;">
</div>
</div>
<div>
</div>
<br />
Dar cel mai important, pana sa ma nasc eu fusese membru fondator si presedintele "<a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Asocia%C8%9Bia_Sportiv%C4%83_Pele%C8%99">Clubului Sportiv Peles Sinaia</a>", asociatie patronata de catre <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_al_Rom%C3%A2niei">Principele Nicolae</a>, iar de la inceputul anilor '40 devenea vicepresedinte si mai apoi presedinte al Federatiei Romane de Ski.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgugc74vvcr6IwuQ6sruzE7LK4LsdVhygzDkVqoWfUanxHyoJphQcoemazwEyLM8_lnQkBvDK1qNkvLghR-vn7PKDCqxA0AnPIsgaLQoTcXex6NWxJwG-lmexTjkGNJvGV89j217lxx1cRr/s512/legitimatie%2520presedinte%2520FRSki.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 0em; margin-left: 1em;"><img alt="" border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBgD7FSBuSPNE2Y8DYQ5lo13JFhwkFjcmXF3bQlA_F6ptKsovxWlbtVHB_ZGR9-1HccCEIIGCFxtRzpRVFj1vNUq18TEKWayv0IeHJmueLuPv_EpveYNhU6iAdu4FhCrcDSHG-WWtHmnbK/s550/legitimatie%2520presedinte%2520FR%2520Ski.JPG" style="float: right; height: 110px; margin: 0pt 0pt 0px 10px;" /></a></div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTT9PZisaZahc1luMej2VM2wPHugMlsge5QyaI5uddC5IUCg9iwqAq-RJJUI6SKjqkb6j1t76188ksbuzQE3hvekuRbLZEYqtujai0D3BMPB9R2hyphenhyphendczH8KMZAvZvh6CHOAo7STqOLd9Yr/s606/clubul%2520peles%2520-%2520legitimatie.jpg" style="clear: left; display: inline !important; float: left; margin-bottom: 0em; margin-right: 1em;"><img alt="" border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTT9PZisaZahc1luMej2VM2wPHugMlsge5QyaI5uddC5IUCg9iwqAq-RJJUI6SKjqkb6j1t76188ksbuzQE3hvekuRbLZEYqtujai0D3BMPB9R2hyphenhyphendczH8KMZAvZvh6CHOAo7STqOLd9Yr/s606/clubul%2520peles%2520-%2520legitimatie.jpg" style="float: left; height: 110px; margin: 0pt 10px 0px 0pt;" /></a><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="text-align: justify;"><br /></span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="text-align: justify;"><br /></span>
<span style="text-align: justify;"><br /></span><br />
<span style="text-align: justify;"><br /></span>
<span style="text-align: justify;"><br /></span><span style="text-align: justify;">Pe versantul Clabucetul Taurului se vedeau si atunci, ca si astazi, urmele amplasamentelor tunurile <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Artur_V%C4%83itoianu">generalului Artur Vaitoianu</a>. In timpul primului razboi mondial, artileria noastra zavorase vreme lunga inaintarea fortelor austro-ungare si a vanatorilor germani alpini, trupe ce presau dinspre Valea Rasnovului. Tragerea se facea printr-o balistica, peste soseaua nationala.</span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Trebuie spus ca pana in 1916 gara Predeal si un punct de la iesirea din Predeal (spre Timis) erau puncte de frontiera, pozitii marcate prin borne betonate, plantate la sol sub forma de calota semi-sferica.<br />
<br />
Dupa ce parintii mei s-au despartit, am mai fost la munte, ultima data in 1946, cu tatal meu. Imi amintesc ca pe perioada vacantei de iarna, Colegiul National Nicolae Filipescu (relocat in Predeal) inchiria camerele catre Ski Club Bucuresti.<br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-79499264116173115182010-01-23T01:34:00.027+02:002011-10-18T02:29:19.931+03:00Fascinatia pentru armata<span style="font-weight: bold;">(1932->)</span><br /><div style="text-align: justify;"><br />Inca incepand din 1932 am avut o fascinatie si un interes deosebit pentru armata, pentru disciplina si omogenitatea acestei caste.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjurTpWhYDScjPpf7_L0JBrJvLk4B7nZmGOGzCudqH5JdvGACzKPM88KEGYG567jm75T-2_e8duYhPgsYXbh_uzr9weisYMlpUfXpa_KTuHOP3vWNffgqn0Rr6R5uIFCXIPLSuk3EH6XkA/s1600-h/slanic+moldova+-+parc.JPG"><img style="margin: 0pt 0pt 0px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 200px; height: 123px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjurTpWhYDScjPpf7_L0JBrJvLk4B7nZmGOGzCudqH5JdvGACzKPM88KEGYG567jm75T-2_e8duYhPgsYXbh_uzr9weisYMlpUfXpa_KTuHOP3vWNffgqn0Rr6R5uIFCXIPLSuk3EH6XkA/s200/slanic+moldova+-+parc.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429928521955040178" border="0" /></a>Prima data, la varsta de trei ani si jumatate, mergand cu parintii la <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Sl%C4%83nic-Moldova">Slanic Moldova</a>, am fost impresionat de spectacolul degajat de imensul (mi se parea mie) chiosc circular <span style="font-size:85%;">[foto]</span> unde era amplasata fanfara din parcul statiunii.<br />Pornind de la izvoarele cu apa medicala pe care le vizitam zilnic, am ajuns cu tata pe pantele impadurite, langa un copac. Tata mi-a relatat ca a fost unica sa pavaza la o rafala de gloante in luptele din 1917 de la Oituz-Slanic, cand ranit fiind, s-a adapostit in spatele copacului. Mi-a aratat unde erau pozitiile germane si austro-ungare (dusmanii nostri) si unde erau amplasate liniile romanesti cand o puternica ofensiva a adversarilor nostri a fost in masura sa creeze o posibila rupere a frontului romanesc si cand compania de ciclisti de la rezerva strategica a generalului Averescu a fost trimisa cu vanatorii de munte sa astupe bresa de la comandamentul armatei a II-a.<br /><br />Mai tarziu, mergand la Sinaia in vacante, am avut mirajul acelui chiosc circular, redesteptat din amintiri. Eram acum in parcul dintre <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Cazinoul_sinaia">Cazino</a> si Hotelul Pallace.<br />Revenind in Bucuresti m-am ciocnit in parcul Cismigiu cu acelasi generic chiosc, dar si aici cu alta fanfara…<br /><br />In 1933 am avut, in premiera, fericita ocazie de a viziona de pe Soseaua Jianu, in dreptul tribunelor amenajate aici (in fata Aleii Filipescu, Modrogan de azi) <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Monarhia_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia">fastuoasa parada militara de 10 Mai</a>. Unitatile armatei se succedau nesfarsit dinspre Piata Victoria spre statuia Aviatorilor. Parada fusese deschisa de un ofiter pe un cal alb. La intrebarea mea, tata (langa mine cu mama si tanti Ella) mi-a spus ca era <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Arge%C5%9Fanu">generalul Argeseanu</a>.<br /><br />Din 1937, la ordinul lui Carol al II-lea, aniversarea sarbatorii de 10 Mai s-a transferat din Soseaua Jianu pe Campia Cotrocenilor (La Leu, inspre Militari). Dupa ce regele trecea in revista armata care stationa in departare, primea defilarea.<br />In deschidere defilau veteranii din 1877, pe care i-am vazut cu emotie si eu. Erau cu bastoane sau in carje. Dupa ei defila regimentul Mircea cel Batran din Ploiesti, cu soldati care veneau, conform traditiei, in pas alergator, cu baioneta la arma. Erau imbracati cu camasi fluturande si in izmene albe, asa cum ii surprinsese atacul german din primul razboi mondial (isi spalau hainele, fiind in refacere). Atunci fusesera confundati cu soldati algerieni din detasamentul francez din cauza “portului” alb, prea “colonial”…<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUO1OoOsX_BwYPsyz3_DQduTvH_Qv1z1FbIZDtUwBJJVfGe8EVETY8qq6yEl957AYnnPeOh0iavoR-rtSSdMvAKVqiYOzXfQ4gFYyFsPouF3BQBiBQJ-TopE-IlzxrgVJX56jS23ZWTxE/s1600-h/radu+grunau.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 0px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 112px; height: 182px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUO1OoOsX_BwYPsyz3_DQduTvH_Qv1z1FbIZDtUwBJJVfGe8EVETY8qq6yEl957AYnnPeOh0iavoR-rtSSdMvAKVqiYOzXfQ4gFYyFsPouF3BQBiBQJ-TopE-IlzxrgVJX56jS23ZWTxE/s200/radu+grunau.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5430778878464693826" border="0" /></a><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnWvjbHh75FVXGtRAMu-reH5EryqQTGGceCCh6VyuxuT0xQokOv_Y0Fx9NPb4G7N-puCSLV1f7rs2tzGsabrO4hBV5fH44whuDMdHceZU_Ze8M4s6lIqFlw4zTfsxJ8sWMSm8T933rLjI/s1600-h/ioan+d.+dimancescu.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 0px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 134px; height: 182px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnWvjbHh75FVXGtRAMu-reH5EryqQTGGceCCh6VyuxuT0xQokOv_Y0Fx9NPb4G7N-puCSLV1f7rs2tzGsabrO4hBV5fH44whuDMdHceZU_Ze8M4s6lIqFlw4zTfsxJ8sWMSm8T933rLjI/s200/ioan+d.+dimancescu.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5430778987164299842" border="0" /></a>De mentionat ca desi mic, observam o diferenta de activitate zilnica intre tatal meu (Ioan Dimancescu - foto dreapta) si Radu Grunau (unchiul meu - foto stanga), cand inca mai locuiam in strada Paris. Astfel, desi militari amandoi, Radu Grunau era legat de viata de cazarma si avea prieteni nedespartiti. Pe celebrul Mouck Sanatescu, Gheorghe Florescu (baieti de generali) si mai tarziu pe vedeta echitatiei romanesti si europene, mai tanarul Ioan Epure.<br />Spre deosebire de tata, vanator de munte, care era acum era angrenat in domeniul educatiei fizice la IMEF-ul militar si ANEF-ul civil, precum si in Cercetasie.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,743605-4,00.html"><img style="margin: 0pt 0pt 0px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 193px; height: 133px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLcHVg4THB05MwH6Jv1zZdMXqg5zUkGlxI0l-mcAFjv5tRJvory6hG_9ZCwvTJR_17E_WIqvYDhSmoebeyO80z7-xN0w2II53N6PlgxW_voassjM62EvQwRVpRToqBhBHG4j-dNu6mBIE/s320/cpt.+Dimancescu+-+duel.bmp" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429930186448154242" border="0" /></a>Camaraderia celor doi a fost probata si cand, intr-o zi din anul 1930, au fost plecati impreuna. A fost ziua cand tatal meu, avandu-l martor pe cumnatul sau, s-a duelat cu un coleg de la Cercetasie (Val. Tebeica), plecand de la niste insulte reciproce. Duelul s-a purtat la sabie, intalnirea fiind intrerupta dupa multe ore, atunci cand adversarul, ranit, a cedat.<br /><br />Legat de imaginea unchiului meu, Radu Grunau, sta si impactul produs asupra mea prin uniformele militare specifice regimentelor de cavalerie, pe care datorita imprejurarilor politice reflectate in militarie a fost silit sa le schimbe.<br />A fost mai intai la regimentul 4 Rosiori Regina Maria.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEige53om3Tmn0rkIw4WN8HUp3pgzQ5IwP41_ih93RjBQhhX38BxiEa38jRUUYZylgcY6kh-vOgaH3iXVzDaMBXb3COaIWOAEo6dhSb-7mpt1pvKwt9AVAIHWuBxfj8bRPmNAqNuPh44N2k/s1600-h/ceremonie+funerara.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 0px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 123px; height: 170px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEige53om3Tmn0rkIw4WN8HUp3pgzQ5IwP41_ih93RjBQhhX38BxiEa38jRUUYZylgcY6kh-vOgaH3iXVzDaMBXb3COaIWOAEo6dhSb-7mpt1pvKwt9AVAIHWuBxfj8bRPmNAqNuPh44N2k/s320/ceremonie+funerara.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429930905687078770" border="0" /></a><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZD7bmF-ikHo7-Aa40BvZDgUWVawsVI1D8QF3waxZfCij0E_3okvIaf4cT1MGNrBiHdWeAWWvQ_WYh9Y5ZtL4LwdJUSPDK3TqnNMOMC9YlpbPXBxfELirRgYpA9iACeGAjT2Ptuj8qnzU/s1600-h/cortegiu+regina+maria.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 0px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 282px; height: 170px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZD7bmF-ikHo7-Aa40BvZDgUWVawsVI1D8QF3waxZfCij0E_3okvIaf4cT1MGNrBiHdWeAWWvQ_WYh9Y5ZtL4LwdJUSPDK3TqnNMOMC9YlpbPXBxfELirRgYpA9iACeGAjT2Ptuj8qnzU/s320/cortegiu+regina+maria.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429932453660857202" border="0" /></a><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><div style="text-align: center;"><span style="font-size:85%;">[foto: Radu Grunau/Regimentul 4 Rosiori la funeraliile Reginei Maria (1938), in centru - Domnita Ileana si regele Carol al II-lea]</span><br /></div><br />In conjunctura camarilei lui Carol al II lea a fost transferat la regimentul de mare elita Escorta Regala, denumita si Garda Calare. Aici am admirat coiful nichelat cu penajele rasfirate, tunica cu brandenburguri si epoleti cu fireturi, pantalonii de calarie cu vipusca si cizmele lungi, peste genunchi. Si bineinteles sabia nelipsita.<br /><br />La mijlocul unei nopti din noiembrie 1940, cand <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_antonescu">generalul Antonescu</a> era plecat la Berlin fiind invitat de Hitler in pragul declaratiei de razboi contra URSS-ului, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Moruzov">Moruzov</a>, seful SSI-ului (Serviciului Secret de Informatii) sub Carol al II-lea, impreuna cu circa 60 de generali si fosti ministri ai Camarilei, a fost arestati si lichidati la Jilava de catre legionari. A doua zi a sosit o telegrama de la Berlin prin care se atesta clar ca se cere eliberarea lui Moruzov, acesta fiind agent al <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Wilhelm_Canaris">amiralului Canaris</a>, seful spionajului german. Era tardiv.<br /><br />Mouck Sanatescu, prietenul unchiului meu Radu Grunau, nutrea aspiratii vanitoase in a-l inlocui pe <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_cristescu">Eugen Cristescu</a>, seful SSI al generalului Antonescu. Fara a avea convingeri legionare si numai din pragmatism, a incercat sa profite de <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Legionnaires%27_Rebellion_and_Bucharest_Pogrom">rebeliunea legionara</a> din 21-23 ianuarie 1941, participand la evenimente. In fruntea unei autocoloane a sustras cu documente falsificate de la Arsenalul armatei de la Targoviste o cantitate apreciabila de arme si munitii pe care a transportat-o la Bucuresti, in vila lui Malaxa (simpatizant legionar) din Aleea Alexandru/ cartierul Filipescu. De aici s-a alimentat cu armament sediul miscarii legionare (strada Roma) si asediul asupra palatului din Piata Victoriei in care se baricadase maresalul Antonescu.<br /><br />Desi Radu Grunau nu participase la rebeliune si se dezisese formal de Mouck Sanatescu de ale carui actiuni nu avusese habar, notorietatea prieteniei lor i-a dat prilejul lui Elefterescu sa il inlocuiasca, mutandu-l de la Escorta Regala la Regimentul 9 Calarasi <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Cobadin,_Constan%C5%A3a">Cobadin</a> (langa Constanta).<br /><br />Mouck Sanatescu a fost degradat in fata unitatii sale pentru participare la rebeliunea legionara a fost condamnat la 25 de ani. Prin influenta fratelui sau, generalul Constantin Sanatescu, seful Casei Regale a regelui Mihai, proaspat rege al Romaniei, a reusit sa fie salvat de la Aiud unde pe langa degradare isi ispasea condamnarea. Evenimentul s-a produs cand <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Heinrich_Himmler">Himmler</a>, seful SS-ul german a avut o consfatuire chiar cu Mouck Sanatescu, care era inca detinut. La interventia lui Himmler, Mouck Sanatescu a fost eliberat in martie 1943 printr-un decret special, fiind racolat pentru serviciile de spionaj germane. A plecat din tara in Orientul Mijlociu. Peste un an, fiind intr-un concediu de trei zile la Bucuresti, a prins evenimentele de la 23 August ‘44. A reusit miraculos sa iasa din efectele colaborarii cu nemtii, datorita fratelui sau, ajuns primul premier roman de dupa 23 August.<br />A ramas un civil boem. Obisnuia sa impuste din excentricitate stancute/ciori, dupa care le pregatea pane. Am mancat si eu.<br />“Alice, chioambo, fa-mi niste chiftelute cum numai tu stii sa faci!”, striga pe sub geamul nostru. Intra in casa, bea cateva pahare de vin si pleca, la fel de ciudat precum sosise, cantand in deradere si cu glas baritonal Internationala.<br /><br />In vacantele si excursiile facute la munte am fost ghidat pe pozitiile co-beligerantilor din 1916-1918. Tata mi-a aratat la Paraul Rece/Predeal pozitiile romanesti si la Bran (pe Magura) pozitiile austro-ungare. Intelegeam ce se intimplase si eram deosebit de receptiv la toate explicatiile.<br /><br />Toate acestea la un loc au dus spre o venerare a traditiei armatei si un interesa deosebit din partea mea. S-ar fi zis ca prin aceste argumente am sa imbratisez si eu cariera militara.<br />Dar niciodata nu m-am gandit la asa ceva, si totul a ramas la intelegerea evenimentelor prin perspectiva militara. Si mai tarziu, la o pasiune de a sintetiza cele citite pe parcursul a zeci de ani despre evenimentele cu care am fost contemporan, unele din analize fiind publicate in “Zodii in cumpana”, revista editata in Germania de Casin Popescu.<br /><br /><br /><span style="font-size:85%;">Sursa foto:</span><br /><span style="font-size:85%;">-Slanic Moldova - Parcul (1937) / www.slanic-moldova.info</span><br /><span style="font-size:85%;">-Romanians & Popcorn / Dacus Viator / Time, 25 aprilie 1932</span><br /><span style="font-size:85%;">-La moartea Reginei Maria / Ilustratiunea Romana (iunie 1938)<br /><br /></span></div>alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1752624756698233966.post-54717407050751004742010-01-23T01:33:00.008+02:002011-05-07T16:22:45.133+03:00Mouck Sanatescu. Mantzi.<span style="font-weight: bold;">(->1948)</span><br /><br /><div style="text-align: justify;">Asa cum am spus, Radu Grunau era bun amic cu Mouck Sanatescu si Gheorghe Florescu. In perioada interbelica, dupa petreceri la localuri in centrul orasului, se retrageau spre case pe Calea Victoriei.<br />Cu cravasa sau cu sabia de la uniforma, stingeau lumina de la felinarele cu gaz "aerian" pana la Piata Victoriei.<br /><br />Radu Grunau venea spre casa din strada Paris, Gheorghe Florescu ramanea la casa lui de langa Statuia Aviatorilor, iar Mouck Sanatescu se retragea pe strada Popovici (astazi Docentilor).<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjF9C7daKEsvq-4XLeIqyco2f8zXFkLiWuFzhhwbuz9rLSYXgHiSnFIhx-3XS-huBHy_m4_Wo0FfkVyhVIageH7gDWrsndrPDDDLec47zo7Fls0aYzFmekjbTpJ4FE38ZVPMB0kyfqfwtk/s1600-h/la+vie+pe+butoaie.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 0px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 286px; height: 209px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjF9C7daKEsvq-4XLeIqyco2f8zXFkLiWuFzhhwbuz9rLSYXgHiSnFIhx-3XS-huBHy_m4_Wo0FfkVyhVIageH7gDWrsndrPDDDLec47zo7Fls0aYzFmekjbTpJ4FE38ZVPMB0kyfqfwtk/s320/la+vie+pe+butoaie.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5429933961520952770" border="0" /></a>Cei doi sau alti colegi de la Escorta Regala erau invitatii lui Radu Grunau la via Radalicella, pentru degustari de vin si tescovina.<br /><br /><span style="font-size:85%;">[foto: Mouck (stanga) si Radu Grunau (dreapta) calare pe butoaie, impreuna cu Sandi Anastasescu]<br /></span><br />In jurul anului 1935, o doamna elvetianca a sosit la Bucuresti impreuna cu o maimutica extrem de ghidusa, pe nume Mantzi. Urmand sa plece in Turcia, doamna din Elvetia vroia sa-si protejeze maimuta de clima torida de acolo si a lasat-o in custodia doamnei Sanatescu, mama lui Mouck si a generalului Mihai Sanatescu (care nu locuia cu primii doi).<br /><br />Aranjamentul era pentru jumatate de an, urmand ca la reintoarcere, doamna din Elvetia sa-si recupereze maimutica.<br />Mantzi avea propria garderoba, constand in 24 de perechi de pantaloni cadrilati, de culori diferite, avand bretele.<br /><br />Mantzi, o buna observatoare, a inteles cum se face focul la sobele de teracota: se luau coli de hartie, se turna gaz peste ele si se dadea foc. In lipsa lui Mouck de acasa, i-a luat solda de pe birou si a procedat intocmai cum vazuse. Dupa ce a raspandit o parte din bancnote prin camera, a intetit focul cu restul…<br /><br />In lipsa lui Mouck, plecat la cazarma din Plevnei, Manti ramanea cu doamna Sanatescu. A observat cum prietene din cartier ale stapanei casei, fiind invitate ca de obicei la o cafea in curte, se asezau pe niste fotolii impletite. Strangand in gura mai multe ace cu bolduri colorate luate dintr-o pernita de croitorie, Manti se furisa in spatele fotoliilor si avea satisfactia sa intepe la fund pe venerabilele musafire ale doamnei Sanatescu, creand ilaritate prin topaiala ei vesela.<br /><br />In alte randuri, Manti astepta cuminte in pomii din curtea interioara care se revarsau spre poarta de la intrarea stradala, prinzand, nu intamplator, ora la care fetele adolescente de la liceul Tudosca Doamna isi terminau cursurile si treceau pe trotuarul din fata portii. Cu agilitate de invidiat, Manti sarea din craca in craca, ultima saritura avand ca obiect coditele fetelor, pe care le speria ingrozitor.<br /><br />Nici eu cand veneam cu bicicleta in vizita la Mouck nu eram scutit de farsele maimuticii. Vazand pe Mouck cum isi umfla cauciucurile bicicletei si de multe ori isi scimba ventilul prin desurubare, ii venea ideea ca trebuie sa faca si ea la fel la bicicleta mea, lasata in gradina casei de pe strada Popovici. Partea proasta este ca Manti, probabil pentru a nu rataci suruburile de la ventil, le baga in gura, spre a le pastra. Cand ma apropiam sa-mi iau bicicleta o gaseam desumflata, iar Mantzi, care vroia sa se grozaveasca, era catarata pe o craca in pom si se agita, facand tambalau mare…<br /><br />A sosit si clipa intoarcerii din Turcia a doamnei elvetience, care conform intelegerii urma sa o ia pe Mantzi inapoi. Pe parcurs, doamna Sanatescu, care se atasase colosal de maimutica, in ciuda farselor si imprevizibilitatii acesteia, a propus sa plateasca o despagubire, oricat de mare, pentru a o pastra pe Manti.<br /><br />Doamna din Elvetia nu a fost de acord. In presa vremii (Universul), la rubrica Intamplari din Capitala, s-a relatat cu amanunte disputa dintre cele doua doamne care ajusese in pronuntare la Judecatorie. Intr-un final, Mantzi a ramas in continuare in custodia doamnei Sanatescu.<br /><br />In 1948, dupa o arestare de catre Interne de doua saptamani si o eliberare norocoasa, Mouck Sanatescu a fost luat noaptea cu o masina si dus pe Soseaua Targoviste. S-a simulat pentru intimidare asasinarea lui, fiind abandonat pe sosea. Acasa a gasit o scrisoare in care era avizat de organele represive ale MAI-ului sa paraseasca Bucurestiul in 48 de ore, impreuna cu Marie, sotia lui, pentru un domiciliu fortat la Ramnicu Valcea.<br />A fost ultima data cand Mantzi si-a mai vazut stapanul, ea ramanand in strada Popovici cu doamna Sanatescu. La scurt timp (se facusera 4 luni de la abdicarea Regelui Mihai), doamna Sanatescu nu a mai fost tolerata in strada Popovici, mutandu-se cu chirie.<br /><br />Dupa 6 ani si jumatate (in vara lui 1954), Mouck Sanatescu a venit in Bucuresti, bolnav de silicoza, dupa ce trebuise sa lucreze cu pickamerul, ca muncitor necalificat. L-am intalnit, fiind dupa prima eliberare. Nu am aflat ce se intamplase cu doamna Sanatescu si cu Mantzi.<br /><br /></div>alin mihai dimancescuhttp://www.blogger.com/profile/15112149927031118830noreply@blogger.com1