In vara lui 1939, dupa ce am luat admiterea la liceu, tatal meu m-a rasplatit spunandu-mi ca a sosit momentul pentru o noua bicicleta.Vechea bicicleta Ideal ramasese mica intr-o perioada in care crescusem rapid.
Vecinatatea celui mai mare velodrom din Romania situat in groapa Floreasca, pe locul stadionului de fotbal de astazi, a incurajat deschiderea in spatele curtilor adiacente lui Stefan cel Mare a unor magazine si ateliere care reparau si vindeau felurite marci de biciclete la mana a doua. Si noi ne-am perindat prin trei sau patru de astfel de curti-ateliere, intr-un final gasind marfa ce cautam: o bicicleta ¾, marca Rekord, nemteasca, pe care am luat-o acasa.
La Titu Maiorescu, in toamna anului ’39, mergeam cu bicicleta pe care o adaposteam in timpul orelor de curs la subsol, intr-o sala de cazane de incalzire centrala. Incaperea era plina de alte biciclete, ale colegilor. Nu am legat-o cu lant si lacat niciodata.
Astfel, drumul meu spre casa devenise mult mai accesibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu