memorii Radu Mihai Dimancescu (1929-2017)

Scoala Primara nr. 30. Mircea Mavriki

(1937-1939)

La sfarsitul clasei a II-a, tata m-a transferat la Scoala Primara numarul 30 de pe strada strada Monetariei, colt cu soseaua Kiseleff, scoala pe care o facuse si Radu Grunau, unchiul meu. Director (si profesor in clasa a IV-a) mi-a fost un om exceptional, domnul Petrescu, iar profesoara de clasa (a III-a), doamna Bratu.


Eram mai aproape de casa. In fiecare dimineata, ordonanta tatei mai insotea pe Clucerului si pe Kiseleff pana la scoala. Tot el ma astepta si la iesire.
La scoala am dat peste prietenul meu cel mai bun pe care l-am avut de-a lungul vietii. Locuia intr-un apartamant inchiriat la coltul strazii noastre, Aviator Sanatescu, cu Bulevardul Marasti. Tatal lui, pe atunci maiorul Dim. Mavriki, facuse armata si razboiul la aceeasi arma a vanatorilor de munte cu tatal meu. Si culmea coincidentei, Mircea era si el fin al Domnitei Ileana. Mama lui, Vera Asker (suedeza), divortata fiind, il adusese pe unicul ei baiat de la Brasov in Bucuresti.
Mircea se mandrea ca merge la scoala fara ordonanta. Pe drumul de intoarcere poposeam impreuna cu Mircea (eu si cu ordonanta tatei dupa mine…) la libraria Tokyo din Piata Filantropiei, unde DOX-urile (submarinul DOX) cu ilustratii alb-negre erau de mare pretuire. Erau la moda Sherlock Holmes si Harry Taxon.
Ne mai cumparam si pocnitori de toate calibrele. Unele le puneam pe linia de tramvai de pe bulevardul Marasti.

Dupa-amiezele, dupa ce ne faceam lectiile, Mircea Mavriki care isi inchipuia foarte serios ca el este “Vulturul Negru” (personaj din carti), venea sa ne jucam in curtea din Sanatescu 50, pe acoperisul magaziei din spatele casei.
La scoala de pe Kiseleff, practicam un joc al calaretilor, in care fiecare isi avea "calul" lui favorit. Mircea avea un baiat inalt, numit Adrian Spanu, care era calul lui. Iar eu il aveam drept cal pe Anghelut, unul din cei doi baieti refugiati luati de familia doctorului Angelescu in urma foametei din ’37 din Basarabia. Anghelut era mai mic cu doi ani decat Vasia, fratele sau. Nu am mai auzit nimic peste ani de acesti baieti.

Dintre colegi as vrea sa mai mentionez: Ion Bratu (fiul unei profesoare), Marius Rasidescu, Dan Costescu, premiantul Dan Covaceanu, Eiderman, Serban Budisteanu, Gheorghe Draghia, Mircea Emanoil (baiatul unui comandor de aviatie), Dan Ottulescu, Horia Radulescu (fiul unui inginer si profesor de silvicultura) si Sorin Dumitrescu (stralucit la matematici).

Iernile, ordonanta ma tragea cu sania pana la scoala. La iesire, mergeam cu colegii mei - venisera si ei cu saniile lor – sa ne dam la vale pe panta prapastiei dintre Kiseleff si Jianu. Ordonanta ma astepta rabdatoare pana cand foamea ma convingea sa-i ascult rugamintile si sa plecam spre casa.

Cu Mircea, colegi fiind, ne-am reintalnit in vacantele noastre la Castelul Bran, ca invitati ai Domnitei Ileana, nasa noastra. Atata tot ca el venea mai rar, datorita serviciului mamei sale.
Vera Asker, mama lui Mircea, suferise un accident la ceafa. A trebuit sa renunte la a profesa ca profesoara universitara de educatie fizica si instructoare a copiilor familiei regale (la Cotroceni), devenind secretara, mai tarziu cancelara legatiei suedeze la Bucuresti.
Odata cu inceperea liceului (1939), doamna Asker si Mircea Mavriki s-au mutat pe strada Mexic, paralela cu strada Argentina, in imediata vecinatate a garajelor STB (depoul Bonaparte).

In clasele a III-a si a IV-a am fost strajer [foto]. La fel si la liceu in primul an, pana in toamna lui 1940. Eram in Cohorta I Galben. Tatal meu era seful Falangei de baieti (toate cohortele din tara).
Vara mergeam pe stadionul ANEF la manifestatiile de 8 Iunie (ziua Marelui Strajer, Carol al II-lea). O zi pe saptamana (de obicei joi) aveam activitati strajeresti, axate pe cursuri de aparare pasiva. Eram sfatuiti ca in caz de atac sa urinam in batista si sa respiram prin batista umezita pentru a filtra gazele. Am facut si exercitii…
In vacantele de vara stateam in corturi pe stadionul Tineretului. In curtea din Sanatescu, tata adusese intr-o vara de la Strajerie trei corturi (unul mare, inalt de 2 m; unul mijlociu in forma de con; ultimul cu sectiune trapezoidala) in care pe timpul zilei ma jucam cu Mircea M.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu