memorii Radu Mihai Dimancescu (1929-2017)

Admiterea la liceu

(1939-1940)

In toamna anului 1939 am inceput pregatirile cu un meditator la toate materiile de examen. Se numea profesorul Balanescu si era proprietarul unei vile imense din dreptul casei noastre, situata pe strada Constantinescu.
Anul urmator am dat admitere (clasa a V-a de azi) si am fost inscris la “Liceul Titu Maiorescu - Scoala de aplicatie a Seminarului Pedagogic Universitar”.

Pe vremea aceea, era cel mai sever dintre liceele din capitala. Profesorii considerati elite in domeniul lor erau detasasti si adusi din toata tara. De la Moise Nicoara din Arad, Manastirea Dealu de langa Targoviste etc. Titulatura de seminar pedagogic venea de la faptul ca majoritatea cursurilor (aproximativ 2/3 din total) erau tinute de profesorii parcticanti, aflati intr-o evaluare continua, la cele mai mari standarde.

De la inceputul cursurilor, intocmai ca atunci cand eram in clasa a II-a primara, acolo unde suferisem handicapul unui an precedent facut in particular, am simtit si aici un handicap. Aproape jumatate din cei 40 de baieti veneau de la scoala primara Floreasca, situata pe trotuarul vecin, peste Calea Dorobantilor. Se cunosteau intre ei si aveau deja premiantul care s-a impus si la Titu Maiorescu: Gigi Popp-Sofronie.
Pe deasupra era excedentul de severitate adus de fiecare profesor de specialitate, situatie care diferea de scoala primara unde avusesem un singur invatator, domnul Petrescu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu