memorii Radu Mihai Dimancescu (1929-2017)

Un erou: capitanul Ionel Epure

(1940)

Sub presiunea armatei sovietice, care ameninta inca din 1939-1940 hotarele de est ale Romaniei, unchiul meu - Radu Grunau - a fost dizlocat cu regimentul 9 Calarasi, pe care il conducea, la Hancesti-Nistru, in Basarabia. Se chema, pe vremea aceea, “zona”, unchiul meu fiind consemnat “pe zona”. Trupele romanesti erau masate in vederea unei eventuale invazii.

In acelasi timp cu evenimentele celui de-al doilea razboi mondial care incepusera pe teritoriul Poloniei si Frantei, capitanul Epure, bunul prieten al lui nenea Radu era in Italia, la Roma, la concursuri de echitatie militara. Cand tunurile se auzeau la frontierele Italiei, Echipa Romaniei, cu Epure in formatie, se acopereau de glorie castigand premiul Natiunilor Unite.

[foto de la stanga la dreapta: Felix Topescu, Constantin Zahei, Ionel Epure si Toma Tudoran]

In acest climat, Romania, care era in stadiu de neutralitate, era sub maxima presiune a invaziei sovietice. Ordinul Statului Major era irevocabil. Activitatea echipei nationale de echitatie era curmata iar componentii reprezentativei trebuiau sa fie dispersati la unitatile de pe hotarele din est, pe Nistru, adica “pe zona”.

Trebuie spus ca Ionel Epure a fost prezent in mod pregnant in amintirile mele din caldul climat al antreului casei din strada Paris. Mai de fiecare data cand venea in vizita la unchiul meu, exclama subit: "Coana Ginco (mama mare), fa-ne un aperitiv asa cum numai dumneata stii sa faci!"
Eu ma invarteam printre cizmele lor si asteptam sa termine si sa plece toti ca sa mananc in liniste ultimele masline ramase.

In urma ultimatumului din ’40, romanii au fost siliti sa se retraga din Basarabia. Invazia sovieticilor s-a produs in luna iulie. Acestia au impus partii romane trei zone esalonate pentru cedarea succesiva a teritoriilor din Basarabia. Nu se permitea plecarea populatiei cu bunuri materiale. Aceste zone au fost zilnic nerespectate ca aliniamente si devansate de catre sovietici in scopul de a crea panica si dezorganizare in cadrul armatei romane, care sprijinea populatia in retragere.


In aceasta conjunctura, pentru temperarea atmosferei create, o delegatie de trei ofiteri romani s-a prezentat in fata unei unitati sovietice, intrata abuziv, mai devreme decat conventia, pentru a reglementa cat de cat situatia creata. Din delegatie facea parte si cpt. Ionel Epure, venit din atmosfera plina de fair-play a intrecerilor europene de echitatie. El a inaintat indraznet in fata unui maior sovietic cerandu-i sa opreasca trupele sovietice pe aliniamentele convenite initial. Maiorul s-a enervat, l-a palmuit pe locotenentul roman si l-a degradat, smulgandu-i epoletii. Reactia romanului a fost fulgeratoare: l-a impuscat pe loc pe sovietic, dupa care, constient de ce va urma, s-a sinucis, intr-un gest suprem de onoare de cavalerist. Episodul m-a impresionat cand mi-a fost povestit de unchiul meu, si el cu lacrimi in ochi.

Dupa aceasta invazie abuziva a Basarabiei si anexarea de noi teritorii (Bucovina de Nord si Herta, care fusesera pana la primul razboi mondial sub administratie austro-ungara), Radu Grunau a ramas pe “zona” nou creata prin replierea unitatilor romane.

La 22 iunie 1941, Romania, fara de o conventie iscalita cu Germania, dar prin orgoliul generalului Antonescu, s-a oferit germanilor ca sa formeze aripa dreapta a efortului militar al planului Barbarossa de invazie asupra URSS-ului. La fel ca si Finlanda, care exact in conditiile noastre pierduse cu o vara inainte Karelia. Finlandezii au asigurat atunci aripa stanga a dispozitivului german.


De aici incolo, Radu Grunau a facut campaniile din Crimeea si Caucaz (capul de pod Kuban) si retragerea de la Sevastopol in calitate de comandant al regimentului 9 Calarasi. Nu a parasit regimentul nici dupa 23 August, ramanand in lupta in campania Romaniei contra Germaniei, ca penibil aliat al rusilor, pana la 9 mai 1945.


Sursa foto: Cristian Topescu, Cred ceea ce spun si spun ceea ce cred, Viata militara nr. 3 (13), www.presamil.ro

Un comentariu: