Diamant!

(1942-1947)

Incepand din anul 1942, tatal meu a considerat ca bicicleta Rekord (3/4) devenise prea mica pentru mine care crescusem. Mi-a facut o surpriza, cumparandu-mi de la magazinul Cartea Romaneasca de pe bulevardul Elisabeta o bicicleta gri cu accesorii militare (port-bagaj masiv, sistem de prindere a armanetului/pusca pe cadru), spite groase. Aceasta era o bicicleta Diamant germana si fusese in principiu creata pentru utilarea armatei germane. Bicicleta am iubit-o foarte mult. I-am scos aripile din fata si din spate, precum si portbagajul si am castigat cu ea doua campionate consecutive pe Capitala, la categoria biciclete de oras - anii 1945-47.

Trebuie spus ca ajunsesem la o forma sportiva impecabila datorita deplasarilor de rezistenta pe care le faceam frecvent pe ruta: Bucuresti-Ploiesti-Valea Mieilor (faceam cam doua ore pana in Ploiesti).
Intr-un rand m-am alaturat mamei si surorii mele Sanda care erau la Bran, angajandu-ma intr-o excursie programata pe 3 zile. Prima: Bucuresti - cu escala la Ploiesti, la prietena mamei, doamna Tania Brandsdoerfer (devenita ulterior Brandus).
A doua zi, Ploiesti-Breaza, unde am luat pranzul la vila arhitectului Doneaud (colegul meu de banca - Andrei - era acolo), continuand drumul pana la Sinaia unde am innoptat la familia Calistru, profesor de ski, membru fondator al Clubului Peles, impreuna cu tatal meu. Seara am vizionat un film la sala Cazinoului din parc.
In ziua urmatoare am parcurs drumul pana la Predeal de unde m-am angajat la stanga pe Drumul Reginei, trecand de Paraul Rece si ajungand in Rasnov, am facut stanga la Bran.
Prin aceste escapade lungi mi-am asigurat conditia de baza, rezistenta, cu care am dominat trei ani consecutiv (1945-47) campionatele capitalei.

Incepand din clasa a V-a de liceu, impreuna cu prietenul meu Paul Cretulescu, al caruit tata era director comercial la societatea Petrosani (centrala Bucuresti), faceam dese plimbari cu bicicleta.
Ii telefonam acasa si ii spuneam: “Paulica, o plimbarica?”
De cel putin de doua ori pe saptamana ne intalneam la Sosea si mergeam la Hipodromul Baneasa Trap unde aveau loc alergarile de antrenament, lipsind intreaga zi de la scoala. Absentele nemotivate mi le rezolvam printr-o semnatura in carnetul scolar, certificand in acest fel ca in zilele respective am fost suferind. Iscalitura era data de buna si credula mea matusa, tanti Ella Grunau, care pe vremea aceea locuia in casa din strada Paris.


Surse foto:
-bicicleta Diamant ’40 / www.olarmyjoel.com


4 comentarii:

  1. Am avut si eu o bicicleta Diamant, cumparat în anii 1963-64 de fabricatie sovietica.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu am un cadru de diamant, dar nu am idee unde a fost fabricat sau in ce perioada. Acum lucrez la el sa fac o bicicleta buna, bineinteles nu cu piese originale, ci rusesti (XB3)

    RăspundețiȘtergere
  3. Diamant este o marca nemteasca de biciclete. Fiind produsa la Chemnitz (in anii comunismului in fosta RDG) este posibil sa fi fost fabricata si in URSS (colaborare/prada de razboi) sau pur si simplu poate sovieticilor sa le fi placut numele...

    RăspundețiȘtergere
  4. Am eu o bicicleta diamant karl marx stadt din 1950 cine este interesat

    RăspundețiȘtergere

Three Column Modification courtesy of The Blogger Guide