memorii Radu Mihai Dimancescu (1929-2017)

Primele amintiri despre Craciun

(1932)

Craciunul lui 1932 a adus pentru mine, aflat la varsta primelor amintiri, o adevarata revelatie traditionalist-crestina. Aceasta traire a celei mai importante (pentru mine) dintre toate sarbatorile crestine s-a datorat atmosferei plina de mister si de unitate din familia Grunau din acele zile. Pentru tot restul vietii a format o baza spirituala si o conceptie crestina care nu m-a parasit nici in cele mai grele momente ale vietii, mai departe imprimandu-se puternic si in educatia copiilor mei.

In camerele inalte din strada Paris, toate tapetate si cu stucaturi clasice la tavane, cu sobe de teracota cu modele distincte care emanau caldura zi si noapte, Craciunul aparea plin de mister. Am crezut in Mos Craciun pana in primele clase de liceu, “astupandu-mi” urechile de cate ori colegii mei de varsta vroiau sa clarifice situatia cum ca Mos Craciun nu exista.

Un brad inalt de peste 4 metri era intotdeauna instalat in fiecare an in aceeasi camera, cea a lui Radu Grunau. Luminatia feerica a lumanarilor nu era formata din becuri electrice, ca astazi. Bradul era impodobit cu lumanari de ceara colorate diferit. Pentru mine camera era incuiata cu doua zile inainte de Craciun. In seara de Ajun, se deschideau brusc usile. Nerabdator, intram sa vad bradul insotit de artificii si de sclipirile globurilor din care mai pastrez cateva si astazi, dupa mai bine de 70 de ani. Dupa sarbatorile magice, Mos Craciun disparea precum venise.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu