memorii Radu Mihai Dimancescu (1929-2017)

Mouck Sanatescu. Mantzi.

(->1948)

Asa cum am spus, Radu Grunau era bun amic cu Mouck Sanatescu si Gheorghe Florescu. In perioada interbelica, dupa petreceri la localuri in centrul orasului, se retrageau spre case pe Calea Victoriei.
Cu cravasa sau cu sabia de la uniforma, stingeau lumina de la felinarele cu gaz "aerian" pana la Piata Victoriei.

Radu Grunau venea spre casa din strada Paris, Gheorghe Florescu ramanea la casa lui de langa Statuia Aviatorilor, iar Mouck Sanatescu se retragea pe strada Popovici (astazi Docentilor).

Cei doi sau alti colegi de la Escorta Regala erau invitatii lui Radu Grunau la via Radalicella, pentru degustari de vin si tescovina.

[foto: Mouck (stanga) si Radu Grunau (dreapta) calare pe butoaie, impreuna cu Sandi Anastasescu]

In jurul anului 1935, o doamna elvetianca a sosit la Bucuresti impreuna cu o maimutica extrem de ghidusa, pe nume Mantzi. Urmand sa plece in Turcia, doamna din Elvetia vroia sa-si protejeze maimuta de clima torida de acolo si a lasat-o in custodia doamnei Sanatescu, mama lui Mouck si a generalului Mihai Sanatescu (care nu locuia cu primii doi).

Aranjamentul era pentru jumatate de an, urmand ca la reintoarcere, doamna din Elvetia sa-si recupereze maimutica.
Mantzi avea propria garderoba, constand in 24 de perechi de pantaloni cadrilati, de culori diferite, avand bretele.

Mantzi, o buna observatoare, a inteles cum se face focul la sobele de teracota: se luau coli de hartie, se turna gaz peste ele si se dadea foc. In lipsa lui Mouck de acasa, i-a luat solda de pe birou si a procedat intocmai cum vazuse. Dupa ce a raspandit o parte din bancnote prin camera, a intetit focul cu restul…

In lipsa lui Mouck, plecat la cazarma din Plevnei, Manti ramanea cu doamna Sanatescu. A observat cum prietene din cartier ale stapanei casei, fiind invitate ca de obicei la o cafea in curte, se asezau pe niste fotolii impletite. Strangand in gura mai multe ace cu bolduri colorate luate dintr-o pernita de croitorie, Manti se furisa in spatele fotoliilor si avea satisfactia sa intepe la fund pe venerabilele musafire ale doamnei Sanatescu, creand ilaritate prin topaiala ei vesela.

In alte randuri, Manti astepta cuminte in pomii din curtea interioara care se revarsau spre poarta de la intrarea stradala, prinzand, nu intamplator, ora la care fetele adolescente de la liceul Tudosca Doamna isi terminau cursurile si treceau pe trotuarul din fata portii. Cu agilitate de invidiat, Manti sarea din craca in craca, ultima saritura avand ca obiect coditele fetelor, pe care le speria ingrozitor.

Nici eu cand veneam cu bicicleta in vizita la Mouck nu eram scutit de farsele maimuticii. Vazand pe Mouck cum isi umfla cauciucurile bicicletei si de multe ori isi scimba ventilul prin desurubare, ii venea ideea ca trebuie sa faca si ea la fel la bicicleta mea, lasata in gradina casei de pe strada Popovici. Partea proasta este ca Manti, probabil pentru a nu rataci suruburile de la ventil, le baga in gura, spre a le pastra. Cand ma apropiam sa-mi iau bicicleta o gaseam desumflata, iar Mantzi, care vroia sa se grozaveasca, era catarata pe o craca in pom si se agita, facand tambalau mare…

A sosit si clipa intoarcerii din Turcia a doamnei elvetience, care conform intelegerii urma sa o ia pe Mantzi inapoi. Pe parcurs, doamna Sanatescu, care se atasase colosal de maimutica, in ciuda farselor si imprevizibilitatii acesteia, a propus sa plateasca o despagubire, oricat de mare, pentru a o pastra pe Manti.

Doamna din Elvetia nu a fost de acord. In presa vremii (Universul), la rubrica Intamplari din Capitala, s-a relatat cu amanunte disputa dintre cele doua doamne care ajusese in pronuntare la Judecatorie. Intr-un final, Mantzi a ramas in continuare in custodia doamnei Sanatescu.

In 1948, dupa o arestare de catre Interne de doua saptamani si o eliberare norocoasa, Mouck Sanatescu a fost luat noaptea cu o masina si dus pe Soseaua Targoviste. S-a simulat pentru intimidare asasinarea lui, fiind abandonat pe sosea. Acasa a gasit o scrisoare in care era avizat de organele represive ale MAI-ului sa paraseasca Bucurestiul in 48 de ore, impreuna cu Marie, sotia lui, pentru un domiciliu fortat la Ramnicu Valcea.
A fost ultima data cand Mantzi si-a mai vazut stapanul, ea ramanand in strada Popovici cu doamna Sanatescu. La scurt timp (se facusera 4 luni de la abdicarea Regelui Mihai), doamna Sanatescu nu a mai fost tolerata in strada Popovici, mutandu-se cu chirie.

Dupa 6 ani si jumatate (in vara lui 1954), Mouck Sanatescu a venit in Bucuresti, bolnav de silicoza, dupa ce trebuise sa lucreze cu pickamerul, ca muncitor necalificat. L-am intalnit, fiind dupa prima eliberare. Nu am aflat ce se intamplase cu doamna Sanatescu si cu Mantzi.

Un comentariu:

  1. Cred ca este vorba de maimutica Mantzi de pe str.Popovici.Am fost elev la Titu Maiorescu ,am colindat prin parcul Luna Bucurestilor am jucat rugby pe


    Tineretului am innotat in bazinul Floreasca si am colindat toata zona Banu Manta Floreasca.Am avut norocul sa vad statuia regelui FERDINANT cununat la biserica Mavrogheni.






    RăspundețiȘtergere